Colonialiștii, sau cuceritorii musulmani, își impun, așa cum este și normal, cultura și credința. În timp ce copiii europenilor, ai celor cuceriți, învață despre Islam, în țările musulmane copiii sunt învățați să urască tot ceea ce este străin și că ”tot ce nu este musulman, nu contează”. În timp ce copiii celor deja cuceriți sunt “programați” să fie toleranți, în Arabia Saudită, Pakistan sau Somalia, în madrass-uri, se învață despre “maimuțele de evrei și porcii de creștini”, iar copiii sunt ”programați” pentru jihad. Cineva spunea că ”Wahabiții trăiesc privind în urmă ca în retrovizor spre vremea profetului Mohamed”, după cum vedem nici ceilalți musulmani nu se lasă mai prejos. E un lucru greșit, sunt anacronici, spun alții, dar dacă urmărim cu atenție cum ”vălul islamic” inundă teritorii din ce în ce mai întinse, cum își impune cu brutalitatea și tăria Evului Mediu, Legea, ne dăm seama că nu gresesc cu nimic.

Carmen bin Laden, cea care cunoaște atât de bine Islamul, spunea: ”Nu trebuie să le dăm voie să se folosească de toleranța noastră pentru a ne impune intoleranța lor”. Nu facem lucrul acesta, ba mai mult, le dăm pe mâna și pe copiii noștri.

Fotografiile [...] m-au ingrozit, pentru că mi-au adus aminte de vorbele lui Hitler: ”Când un adversar spune ‘nu voi fi de partea voastră’ eu îi răspund cu calm, ‘Copilul tău deja ne aparține.’”

Pe situl Ministerului Educației britanic găsim informații despre curicula națională, printre altele, un grup de lecții numit “The Achievement of Muhammad (pbuh)”, “Realizările lui Mahomed (pacea fie cu el)” Este discutată metoda de evaluare a compunerilor scrise de copii despre viața lui Mahomed și sînt date cîteva exemple. În timpul lecțiilor realizările din viața lui Mahomed “(pacea fie cu el)” sînt discutate de copii.

Exemplu de temă de casă:

Discutați principalele evenimente din viața lui Mahomed (pacea fie cu el) care i-au făcut pe alții să creadă că a fost un profet al lui Allah (scopul: cunoștințe despre credință, învățături, surse). Ce credeți că a realizat Mahomed (pacea fie cu el) în viața sa? (scopul: cunoștințe despre înțelesuri, motive și adevăr).

Formula “pbuh” (pacea fie cu el) care apare de fiecare dată cînd numele lui Mahomed este pomenit, este o formulă obligatorie pentru musulmani, iar folosirea ei în curicula școlară britanică înseamnă că, foarte probabil, aceste lecții sînt gîndite și realizate de musulmani din cadrul Ministerul Educației britanic, spre beneficiul copiilor necredincioșilor. Scopul lecțiilor nu pare a fi informarea ci prozelitismul islamic, recrutarea eventualilor viitor credincioși întru islam.

Fragmente din compunerile copiilor:

Cred că Mahomed a realizat foarte multe înaintea morții pentru că nu pornești o religie pur și simplu, deci trebuie să fi fost ajutat de Dumnezeu.

…Personal cred că Mahomed a fost un mare om, a avut puterea și curajul să facă ce a făcut și trebuie să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru asta.

John

Mahomed a realizat un lucru extrem de important în viața lui. Este foarte complicat să creezi o religie și este și mai greu să creezi a doua religie din lume ca mărime.

Alex

Mahommed și-a părăsit țara și s-a mutat la Medina. În perioada petrecută acolo a văzut cîtă ură exista și a decis să facă ceva. A adus laolaltă musulmanii din Mecca și Medina… A predicat celor care credeau în mai mulți zei, a căror viață era plină de păcat, și a unit religiile și diferențele… Cred că rădpîndirea credinței tale și schimbarea totală a unei țări din rău în bine, este o realizare foarte mare în viața oricărui om.

Laura

Cîteva din realizătile micuților
Parte a lecțiilor despre islam o contituie și vizitele la moscheile sau centrele islamice învecinate, locuri în care copii sînt puși să îngenuncheze și să se roage la Allah; sînt pedepsiți dacă refuză:

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1031784/Schoolboys-punished-detention-refusing-kneel-pray-Allah.html

http://gatesofvienna.blogspot.com/2008/03/hazelgrove-school-submits.html

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1277744/Parents-outrage-children-told-dress-Muslim-mosque-trip–branded-truant.html

Educația islamică în școlile din Marea Britanie, obligatorie
http://www.dailymail.co.uk/news/article-1036328/All-state-pupils-taught-Islamic-traditions-compulsory-citizenship-lessons.html

Vizită școlară la o moschee din Franța:

http://www.ouest-france.fr/ofdernmin_-A-la-mosquee-de-La-Roche-des-collegiens-s-impregnent-de-l-islam_40771-2003327-pere-pdl_filDMA.Htm

Crucea elvețiană ar trebui eliminată. Aceasta este cererea asociației imigranților de a doua generație din Elveția, Secondos Plus. “Steagul elvețian nu mai corespunde Elveției multiculturale din ziua de azi”, spune Petrusic, membrul executiv al Secondos Plus.

Crucea are rădăcini creștine. Originea creștină a Elveției este respectată, “dar trebuie să facem și separarea dintre religie și stat”, a cerut membrul executiv al Secondos Plus. “Mai mult de atît, în Elveția de azi există o diversitate culturală și religioasă foarte mare.”

E nevoie de noi simboluri cu care s-ar putea identifica chiar și ne-creștinii. Un nou steag național ar putea fi fostul steag al Republicii Helvetice. Acesta a fost introdus în 1799 și avea culorile verde, roșu și galben.
…
“Steagul helvetic este un simbol pentru o Elveție progresistă și open-minded“, a mai spus Petrusic.
…
Aaraguer Zeitung

“Progresistă și open-minded” este deja Marea Britanie, unde de Crăciun, Crucea Roșie a eliminat toate însemnele creștine din sediile sale pentru a nu jigni minoritatea musulmană, unde doi predicatori catolici au fost arestaţi pentru că citau pasaje din Biblie în centrul Manchesterului; unde, în Oxford, consiliul oraşului a decis în 2008 interzicerea cuvîntului “Crăciun” şi înlocuirea lui cu “Winter Light Festival”, pentru a “include toate denominaţiile religioase”.
“Progresistă și open-minded” este și Oxford University Press care a scos din dicţionarul pentru copii, Oxford Junior Dictionary, cuvinte referitoare la creştinism şi istoria Marii Britanii, cum ar fi: “episcop”, “capelă”, “mînăstire”, “sfînt”, “monarh” şi “imperiu”.

“Progresistă și open-minded” este deja Olanda, unde unui creştin coptic, fugit din Egipt din cauza persecuţiilor suferite din partea musulmanilor, nu i se permite să poarte o cruce în timpul serviciului, asta în timp ce angajatelor musulmane nu li se pune nici o problemă cînd poartă basmaua islamică.

“Progresistă și open-minded” este deja Belgia. În Antwerp au fost interzise referinţele la Iisus, Maria şi Iosif în şcolile publice pe toată perioada anului, chiar şi în timpul Crăciunului, pentru a nu jigni comunitatea musulmană din oraş. Autorităţile au motivat, zicînd: “Crăciunul ar trebui să fie un eveniment neutru, concentrat nu pe o anumită religie, ci pe bucuria unei mese cu prietenii şi familia”.

“Progresistă și open-minded” este deja Comisia Europeană, care anul trecut a tipărit 3 milioane de agende pentru a le trimite copiilor britanici de sărbători. Agendele sînt însoţite de 51 de pagini de propaganda UE, tipărită pe hîrtie lucioasă, şi include un calendar în care sînt marcate sărbătorile musulmane, hinduse, sikh, evreieşti şi chinezeşti, este marcată Ziua Europei şi principalele aniversări ale UE. Crăciunul şi toate celelate sărbători creştine au fost ignorate cu desăvîrşire. Ziua de 25 decembrie rămîne goală în calendar.

“Progresistă și open-minded” este deja Bosnia, se pare, din moment ce, în Sarajevo, Crăciunul a fost interzis în toate gradiniţele din 2008. 43% din populaţia Bosniei este musulmană.

cel a cărui moarte a provocat revolta:

hotnews.ro:

​Politia britanica incearca sa preia controlul in cartierul multietnic Tottenham, de la periferia de nord a Londrei, teatrul unor proteste violente izbucnite sambata. Opt politisti au fost raniti in urma confruntarilor, iar protestele au fost marcate de jafuri si de incendierea unui autobuz si a doua masini de politie, potrivit AFP. Protestele au izbucnit dupa ce un barbat a fost ucis, joi, de politisti inarmati.

Barbatul ucis joi de politisti avea 29 de ani si era tatal a patru copii.

Incidentele reprezinta cele mai grave proteste inregistrate la Londra in ultimii ani, desi capitala Marii Britanii a fost, in ultimele luni, scena unor manifestatii organizate de studenti si sindicalisti.

Noaptea trecuta, fortele de ordine care au intervenit la Tottenham au fost atacate cu cocktail-uri Molotov de catre protestatari. Mai multe magazine au fost jefuite dupa ce geamurile au fost sparte, iar apoi au fost incendiate.

Duminica dimineata, politia britanica a anuntat ca situatia revine incet-incet la normal pe strazile principale din Tottenham, dar exista inca, in unele zone, grupuri de protestatari care opun rezistenta.

Fortele de ordine nu au facut arestari, spunand ca prioritara este restabilirea ordinii.

Opt politisti raniti in urma confruntarilor au fost spitalizati.

David Lammy, deputat care reprezinta Tottenham in Parlamentul de la Londra, a lansat duminica dimineata un apel la calm.

Violenţele de ieri din Londra sînt o consecinţă directă a politicilor multiculturale implementate în ultimele decenii în occident, politici care nu ar fi putut exista fără demonizarea ca “extremişti/radicali/rasişti” a celor care le critică. Arhitectul vienez, autor Dilema Veche, Horia Marinescu ne vorbeşte despre “comoditatea în gîndire a românilor” (a celor de la ILD, în cazul de faţă) care văd o legătură între ideologia multiculturală şi aceste revolte. Impresia lui este că “privirea unor romani (cati oare?) asupra acestor probleme e extrem de primitiva, involuata, si dispusa sa preia prejudecatile extremei drepte fara a chestiona lucrurile.” A vorbi despre aceste violenţe este pentru Horia Marinescu o formă de “acceptare a violenţei”.

gandirea “romaneasca” si acceptarea violentei
adăugat de Horia Marinescu la data de 31 Iulie 2011 12:07:07

Impresia mea e ca privirea unora dintre romani (cati oare?) asupra acestor probleme e extrem de primitiva, involuata, si dispusa sa preia prejudecatile extremei drepte fara a chestiona lucrurile. Iata de ex. un articol dintr-un blog romanesc, despre “esuarea multiculturalismului” in Europa:

http://inliniedreapta.net/londonistan-calling-multiculturalismul-si-consecintele-lui/

cat de periculoase sunt aceste viziuni care frizeaza fascismul, aflam si dintr-un comentariu pe marginea articolului, in facebook:”eu nu sunt incadrat politic ,desi simpatizez dreapta, dar in toată Europa in cadrul xenofobiei existente islamofobia câștiga foooarte mult teren si nu pe degeaba. Occidentul asimileaza mulți străini dar cei de religie musulmana nu asimileaza Occidentul asa ca mi-e teama ca următoarele atentate nu vor mai fi împotriva propriilor conationali ( vezi Oslo ) ci împotriva musulmanilor si a celor care ii sprijină . Nu e chiar ciudat faptul ca norvegianul cu pricina a exprimat , printr-un gest tragic ideile multor ( mai mulți decât s-ar putea crede ) europeni.”
(textul apartine unui anume Cezar O. S., care traieste in… Italia. Nu e primul roman emigrat care se plange de existenta “arabilor” sau a “coloratilor” in tarile europene. Complet caraghios, intra si el intr-un sistem de gandire prin care se dezvinovateste de propria natura de “strain” prin faptul ca latra mai tare decat ceilalti extremisti impotriva strainilor!)

iata cum stilul legionar infloreste treptat din nou, pe alte coordonate, dar esenta e aceeasi: o gandire simplista si primitiva, inzorzonata cu o aparenta rationalitate, care ascunde tocmai o profunda lipsa de ratiune a acestor pozitii.

Cat de comod este românul: inclusiv cand e vorba de gandire!

De fapt, genul de “privire primitivă” ca a autorului Dilemei Vechi a dus la anarhia din Londra. Dacă este un semn de “primitivism extremist” să încerci să înţelegi ce se întîmplă, nu ar trebui să ne mire că aceleaşi politici au fost demarate şi în România… Londonistan Calling – multiculturalism cu peripeții (România face aceleași greșeli):

2011 Plan National Achttp://www.scribd.com/embeds/59718037/content?start_page=1&view_mode=list&access_key=key-1i35cpgdmcehvfrhesdy(function() { var scribd = document.createElement(“script”); scribd.type = “text/javascript”; scribd.async = true; scribd.src = “http://www.scribd.com/javascripts/embed_code/inject.js”; var s = document.getElementsByTagName(“script”)[0]; s.parentNode.insertBefore(scribd, s); })();

alte mostre de “primitivism românesc”:

Marea Britanie, azi link

Ministru britanic: ” În 30 de ani, cu voia lui Allah, UK va avea un Prim Ministru musulman.” link

UK numeşte terorismul islamic activitate anti-islamică link

UK se sinucide pentru salvarea planetei link

UK nu încarcerează musulmani care chiamă la lovitură de stat pentru a nu-i radicaliza link

UK trimite talibani în afganistan pentru a lupa împotriva soldaţilor britanici link

UK interzice accesul unui parlamentar oldandez pe teritoriul ei după ce un lord musulman a ameninţat cu asediul Casei Lorzilor de către 10.000 de musulmani link

UK: poliţia fuge de islamişti pentru a evita violenţele link

UK: există şcoli care au renunţat la predarea Holocaustului pentru a nu ofensa micii admiratori ai lui Hitler link

UK îşi rescrie istoria: creştinismul şi istoria britanică eliminate din dicţionar link

UK: Jurnalişti deconspiră imami extremişti. Jurnaliştii sînt cercetaţi penal link

UK: Capul bisericii creştine susţine legea islamică link

UK eliberează zeci de terorişti periculoşi din închisoare… pentru a evita violenţele, evident link

UK: Partidul Laburist infiltrat de extremişti musulmani link

Telegraph, UK: “Cultura noastră bazată pe drepturile omului a devenit acum o tiranie” link

Newspeak în ţara lui Orwell. Miniştrilor britanici li s-a interzis folosirea unor cuvinte ca extremist şi islamist link

Regatul Unit al Marii Supravegheri link

Robert Spencer de la jihadwatch a fost invitat de o organizaţie pentru drepturile omului, Pax Europa, să vorbească în Stuttgart despre natura islamului şi persecuţia creştinilor din lumea islamică. Bineînţeles, la eveniment a fost prezentă alianţa dintre islamişti şi progresişti, 1000 de persoane care fluturau steaguri comuniste şi palestiniene, imagini cu Che Guevara, pancarte şi steaguri ale partidelor de stînga germane. Toţi erau prezenţi acolo pentru a împiedica ca evenimentul să aibă loc. Cîteva imagini, aici.

Au fost prezenţi 500 de poliţişti care au format un cordon între contramanifestanţi şi scena vorbitorilor. Stîngiştii şi islamiştii au aruncat spre scenă cu ouă, sticle, excremente şi alte obiecte. Nimeni nu a fost lovit. Evenimentul trebuia să conţină şi concerte de muzică creştină din Orientul Mijlociu şi diiscursuri ale activiştilor copţi (creştini din Egipt), dar la ordinul poliţiei programul a fost mult redus.

Aici puteţi citi raportul lui Robert Spencer de la evenimet Confrontation in Germany.

Robert Spencer:

Vin aici din SUA pentru a sprijinii libertatea, alături de toţi oamenii liberi, împotriva forţelor opresiunii şi întunericului pe care voi le reprezentaţi.

Am venit aici pentru a sta alături de oamenii care luptă pentru libertăţile care fac posibil ca voi să faceţi ceea ce faceţi azi.

Nu violenţă şi ură, să exprim opoziţie, dar voi nu puteţi suportaţi nici un fel de discuţie raţională, nu suportaţi ca cineva să vi se opună, voi trebuie să aruncaţi sticle şi să ne asaltaţi, pentru că sînteţi laşi, pentru că ştiţi că nu credeţi în nimic înafara expansiunii întunericului şi urii, pentru asta sînteţi acolo.

Luptaţi pentru cea mai intolerantă şi plină de ură ideologie de pe planeta.

Peste tot în lume unde există musulmani şi nemusulmani, există conflicte pentru că musulmanii atacă pe cei care nu sînt musulmani pentru că aceştia duc război neîncetat împotriva necredincioşilor, şi îi subjugă.

Voi sînteţi deja subjugaţi! Sînteţi deja idioţi lor utili.

Sînteţi uneltele lor. Sînteţi aici pentru a-i ajuta.

Şi credeţi că lupta voastră e pentru libertate. Luptaţi pentru propria voastră scalvie! Iar aceasta va veni, va veni la voi.
——————————

You are fighting for an ideology that denies the freedom of speech,

and one day you will wish you had the freedom of speech

that you are trying to fight against today.

You are fighting for an ideology that denies the freedom of conscience

and will kill you if you disagree, which is exactly what you want to do already.

You are fighting on behalf of an ideology which denies the equality of rights for women,

and all the women among you will one day be enslaved, if you get what you want.

You are fighting for the destruction of all the freedoms that you enjoy.

You are fighting for the (inaudible) defeat of your own selves, of your own lives.

You are slaves seeking slavery. You are the oppressed loving your oppression.

And thinking that you are standing for freedom,

you are the most foolish, you are the most evil, foolish, people on Earth.

We are standing for the human rights of all people.

Of the oppressed Christians in Indonesia, in Pakistan, in Egypt, in Sudan you just heard about,

We are standing for the oppressed people who are fighting the Islamic Jihad.

Everywhere around the world, in Israel, everywhere around the world.

And so, in closing, I have to say: Shame on you!

video via Kitman TV

După succesul răsunător al flotilei de anul trecut, soldat cu nouă participanţi morţi, soldaţi israelieni răniţi, un documentar BBC care exonerează comandoul israelian şi dezvăluie intenţiile criminale ale pasagerilor de pe Mavi Marmara, uluitoarea dezvăluire că aşa-zisul ajutor umanitar consta din haine vechi, medicamente expirate şi echipament medical defect, un raport ONU care înfierează complicitatea guvernului turc cu organizaţia teroristă IHH mai mult decît intervenţia militară israeliană (raportul urmează să fie prezentat guvernelor turc şi israelian înainte de a fi dat publicităţii, dar deja se ştie cam ce conţine), luptătorii pentru pacea mondială constată că iar îi mănîncă la ţeava de eşapament de dragul bietei Gaza şi s-au hotărît să groupir pentru repetir.

Inutil să amintesc că în Gaza nu bîntuie nici un fel de criză umanitară:

…după cum am arătat şi noi în repetate rînduri.

De aceea, se poate afirma cu destulă siguranţă că noii aspiranţi flotidieni (spun aspiranţi pentru că deocamdată flotila fluctuat în port) caută atenţie şi publicitate.

Cine sunt protagoniştii? Suflete nobile, fără doar şi poate, membri în diverse parlamente alături de simpli cetăţeni, francezi, italeni, suedezi, olandezi, irlandezi şi alţi radicali europeni, canadieni, americani, printre care Ann Wright (sau Wronght?), colonel american în retragere şi opozantă a prezenţei americane în Iraq. Legitim şi corect, dar de ce nu organizează sau participă la o flotilă împotriva zidului construit de armata americană în Baghdad ? Ca parcă aşa zic americanii, că facerea de bine (cu toate implicaţiile şi derivatele) începe acasă.

Printre organizatori, Caoimhe Butterly care în aprilie 2002 a servit drept scut uman la sediul comandamentului lui Arafat, Greta Berlin, care sprijină Hamasul şi a dat declaraţii de presă mincinoase despre “violenţa” soldaţilor israelieni cu ocazia flotilei din mai 2010, Mary Hughes Thompson, co-fondatoare a mişcării Free Gaza, al cărei epitaf pentru Vittorio Arrigoni, activist italian răpit şi ucis de terorişti în Gaza suna cam aşa: Dumnezeu să te binecuvînteze, Vittorio. Steaua ta va străluci mult după ce Israelul sionist nu va mai fi”.

Tot printre participanţi cîţiva faliţi de-ai noştri, israelieni, nelipsiţi, gălăgioşi şi mincinoşi, membri IHH în travesti pentru că guvernul turc le-a retras sprijinul, şi ce să vezi? Mai mulţi membri proeminenţi ai grupării Hamas: Muhammad Sawalha, care activeză din Marea Britanie, Amin Abu-Rashed, conducătorul Hamasului în Olanda, Hamud Tarek – nici mai mult nici mai puţin decît ginerele lui Khaled Mashal, precum şi reprezentanţi ai Frăţiei Musulmane din Egipt. De asemenea un contingent nu neglijabil de ziarişti exhibiţionişti de toate naţiile.

Ce vor participanţii? Să transporte ceva provizii şi ajutoare pentru Gaza, niţel ciment, şi mai ales scrisori de suport şi încurajare, de care de fapt nu ar mai fi nevoie, pentru că ele au fost deja trimise prin e-mail şi comitetele de întîmpinare festivă au şi pregătit pancarte uriaşe cu fragmente din aceste scrisori pentru a-i primi călduros pe bravii navigatori.

Modus operandi? Militanţii pentru pace au decis ca de data asta să nu se mai concentreze pe o singură navă, ci să se împartă în grupuri mici plasate pe toate navele, pentru a crea o sumedenie de Mavi Marmare. E vorba de vreo 10-15 nave (imposibil de numărat, pentru că nu toate s-au declarat de la început, unele au renunţat, şi în orice caz era vorba să li se alăture şi un mare număr de yachturi, ce mai, expediţia argonauţilor. Participanţii sunt instruiţi cum să opună rezistenţă sodaţilor israelieni (tehnici descrise în detaliu de membri ISM care se infiltrează în Israel şi Cisiordania). Militanţii se pregătesc, probabil, pentru noi confruntări sîngeroase cu militarii israelieni, deşi majoritatea babetelor pensionare ne asigură că nu vor recurge la violenţă. Da’ parcă poţi să le crezi …

De data asta, însă, Israelul pare să se fi pregătit mai bine şi mai din timp. Organizaţia juridică israeliană Shurat HaDin (Litera Legii) a studiat problema şi a trimis scrisori de avertizare către vreo 30 de societăţi de asigurare specializate în transporturi maritime, începînd cu Lloyd’s, prin care anunţau că le vor intenta procese dacă asigură navele care sunt suspectate de complicitate cu terorişti. Tot Shurat HaDin a avertizat companiile Inmarsat UK şi US (comunicaţii şi poziţionare prin satelit pentru transporturi maritime) că riscă să fie date în judecată pentru aceleaşi motive.

Oficiul guvernamental de presă israelian a anunţat că ziariştilor care participă la flotilă li se va interzice intrarea în Israel timp de zece ani, dar ulterior, în urma unor proteste, Netanyahu a anulat acest plan. Aş fi omis acest mic viraj în potcoavă dacă nu ar fi produs ceea ce cred eu că defineşte cel mai bine scopul flotilei: în protestul lor, jurnaliştii au susţinut că e dreptul lor să li se permită relatarea acestei poveşti jurnalistice (“legitimate news story” în original) adică nu ştiri, ci povestiri, legitime pe deasupra, ce mai, Chiriţa pleacă în voiagiu şi tot ea ne relatează ce se petrece. Şi probabil dacă nu se petrece mare lucru, are ea grijă să creeze vreun eveniment sau două, să aibă ce relata. Adică nu s-ar petrece mare lucru în lume în prezent, în Siria nu au loc masacre zilnice, în Libia probabil că e linişte şi pace, iar 7000 de refugiaţi sudanezi nu au fost evacuaţi cu forţa din incinta unui post ONU în 20 iunie şi de atunci nu se mai ştie nimic de ei. Nu numai că nu se ştie, dar nici măcar nu s-a găsit nici un jurnalist narcisistic sau nu care să relateze această ştire. Cum se transportă 7000 de persoane? Unde? şi cum li se pierde urma? Nu contează, ce contează este flotila, participarea jurnaliştilor la ea, şi relatările ziariştilor despre ei înşişi. De cîteva zile deja, organizatorii navei Audacity of Hope au deschis o pagină pe Facebook cu instrucţiuni en cas d’attaque, cum şi unde să de adune suporterii, adică în Times Square nici mai mult nici mai puţin, şi apoi să se îndrepte spre consulatul israelian. Participanţii la flotilă vor să se vadă la televizor, vor să-şi vadă poza în ziar, vor să fie în mijlocul ştirilor şi povestirilor, în centrul atenţiei. De ce? Pentru că sunt solidari cu Gaza, deşi solidaritatea lor este de fapt solidaritate cu Hamasul, al cărui scop declarat este desfiinţarea Israelului.

Numai că ce să vezi, patru jurnalişti olandezi au hotărît să abandoneze flotila, din cauza “paranoiei, atmosferei dictatoriale, de neîncredere reciprocă şi opoziţie din partea organizatorilor”, pentru că au fost “cenzuraţi de organizatori, care au refuzat să raspundă la întrebări legate de sursele de finanţare a flotilei, deşi se ştie că banii au fost strînşi în moschei olandeze”, pentru că “la bord se află membri şi reprezentanţi ai unor organizaţii cu care nu vreau să am de a face”, ş.a.m.d. (prin intermediul blogului elderofziyon). De asemenea, ziaristul danez Allan Sørensen a publicat în ziarul Kristeligt Dagblad un articol intitulat “Pacifişti alături de oi negre”, în care descrie cele două grupe de participanţi la flotilă. Alături de pacifişti care reprezintă majoritatea şi care nu par dornici să recurgă la acţiuni violente, se află oile negre, bărbaţi cu înfăţişare orientală-meridională, care au legături cu Hamasul şi au participat în trecut la demonstraţii violente. Într-un interviu acordat lui Sørensen, un activist danez susţine că adevăratul scop al flotilei nu este transportul de ajutor umanitar în Gaza, ci concentrarea opiniei publice mondiale asupra politicii Israelului în Gaza (traducere dintr-un articol publicat de cotidianul israelian Ma’ariv).

Între timp, pe 25 iunie nava franţuzeasca El-Karameh (Demnitatea) a ieşit dintr-un port corsican pentru a se întîlni cu surata ei, Louise Michel aflată în Grecia, împreună cu celelate nave, printre care Audacity of Hope, Juliano (navă grecească-suedeză-norvegiană avariată), Saoirse (Libertatea) (nava irlandeză, avariată în timp ce ancora în ape turceşti) şi încă alte cîteva nave (aşteptăm cu interes), care nu au putut ieşi din porturile greceşti din cauza grevei şi din cauza că guvernul grec nu vrea să dea impresia că ar colabora cu teroriştii. Cît despre turci şi ciprioţi, de data asta nici nu au vrut să audă că flotila ar vrea să se folosească de porturile lor.

Din cauza avariilor (de care sunt acuzaţi bineînţeles israelienii) şi a amînărilor, din cei 1500 de participanţi cu care se lăudau iniţial organizatorii au rămas mai puţin de 300, pentru că mulţi voluntari nu-şi pot permite şedera prelungită în Atena.

Între timp din Gaza ni se transmite că nu e nevoie de ajutor umanitar, pentru că nu introducerea de mărfuri este problema, ci scoaterea de mărfuri, nu importul, ci exportul. Un sfat, aşadar, pentru viitoarele flotile: trimiteţi nave goale care să poată prelua produse de export din Gaza.

Presa israeliană a publicat articole potrivit cărora activiştii s-au aprovizionat cu substanţe chimice, sulf sau acid sulfuric, cu scopul de a ataca membrii comandoului israelian în caz că aceştia vor încerca să preia comanda navelor. Lupta pentru pace se ascute.

UPDATE: Audacity of Hope a fost remorcată şi trasă într-un port militar. Pasagerii navei s-au trezit faţă în faţă cu soldaţi greci înarmaţi cu mitraliere, care nu s-au lăsat înduplecaţi de pledoarii de genul – “puneţi jos armele, noi nu avem nimic cu guvernul grec”, etc. Ziariştii (în număr de 11 pentru 36 de pasageri) au fost debarcaţi, în timp ce pasagerii au rămas în port, înconjuraţi de gratii şi sîrmă ghimpată. (şi aici)

UPDATE II: Flotidienii au declarat greva foamei.

MJT: Ce se intampla cu guvernul turc? Prim-ministrul e din ce in ce mai ciudat. Chiar s-a alaturat blocului de rezistenta condus de Iran si Siria, sau doar face le concurenta pentru influenta in Orientul Mijlociu, sub forma de sustinator alternativ al unor cauze similare?

Claire Berlinski: Cadrele superioare din AKP (Partidul Justitiei si Dezvoltarii) se inchipuie cu oarece grandomanie drept urmasi ai oamenilor de stat otomani. Nu pierd nicio ocazie de a promova aceasta prisma de intelegere a actiunilor lor. “Uiti”, mi-au spus numerosi purtatori de cuvant ai AKP, “ca noi suntem in aceasta regiune de multi ani. Noi stim mai bine decat tine. Ai incredere in noi.”

Insa Imperiul Otoman pe care il invoca exista doar in imaginatia lor. De fapt, ei nu cunosc prea multe despre adevaratul Imperiu Otoman. Nu detin cunostintele si intelegerea pe care le aveau otomanii in privinta acestei regiuni si nici nu demonstreaza diplomatia otomana sofisticata. Daca asa ar sta lucrurile, atunci ar trage cu totul alte concluzii.

Purtatorii de cuvant ai AKP insista ca Turcia este categoric opusa bombei iraniene. Nu este o minciuna. Chiar daca ar fi sa ii privim asa cum sunt portretizati de adversarii lor cei mai infocati – drept fanatici religiosi al caror scop major este transformarea Turciei intr-o teocratie – tot ar fi inimaginabil ca sa fie atat de stupizi incat sa doreasca un Iran nuclear drept vecin de granita.

S-ar putea sa fie fanatici, dar nu in felul in care isi inchipuie criticii lor. Ei sunt fanatici ai optimismului si increderii iluzorii. S-au autoconvins ca vor fi capabili sa devina prieteni cu Iranul, sa ii induplece sa nu se nuclearizeze si ca, pe parcurs, vor beneficia din plin de pe urma acestei relatii. Ei refuza sa considere ideea ca Iranul i-ar putea privi drept idioti utili. In acest sens, da, este corect sa apreciezi islamismul lor, sau cel putin devotamentul religios, drept relevant: prim-ministrul Erdogan si ministrul de externe Ahmet Davutoğlu sunt suficient de naivi incat sa creada ca toti musulmanii ar fi demni de incredere. (Descoperirea ca Gadhafi si Assad nu au fost bine intentionati si ca nu au avut nici cea mai mica inclinatie sa asculte de Turcia in momente dificile i-a socat complet. Se poate vedea pe fata lor: au niste expresii care il evoca pe Harold Camping in ziua de 21 mai, la ora 18:01. Camping a prezis ca lumea se va sfarsi pe 21 mai la ora 18, n. trad.)

Asemeni politicii interne, si politica externa a AKP-ului se concentreaza asupra viitorului imediat. Partidul cauta sa se mentina la putere de la un ciclu electoral la altul, in timp ce se imbogateste pe cit de mult si repede posibil. Politicile lor sunt bazate pe autoiluzionare, lacomie, grandomanie, naivitate si emotie. Nu sunt bazate pe logica si sigur nu sunt bazate pe “o analiza rationala si realista a situatiei strategice”. Aceste politici nu sunt doar agasante pentru Occident – pe termen lung sunt sinucigase pentru Turcia, economic si strategic , indiferent daca Turcia va ramine seculara sau va deveni o teocratie. Atat AKP cat si observatorii straini au devenit atat de tributari mitului AKP incat nu reusesc sa observe acest lucru.

Desigur ca o politica de creare si exploatare a unui sentiment anti-Israel si islamist este, pe termen scurt, de natura sa gadile placut electoratul. S-ar putea ca AKP sa mai castige cateva alegeri in baza acestui stimul. AKP ar putea chiar sa schimbe permanent peisajul politic intern al Turciei, prin inocularea publicului cu necesitatea unei orientari politice anti-occidentale si prin satisfacerea acestei cerinte.

Dar in realitate si pe termen lung, Israel nu prezinta absolut nicio amenintare strategica la adresa Turciei. Nici Statele Unite. Si nici Europa. Iran, in schimb, prezinta o amenintare uriasa – iar toate indiciile istorice sugereaza ca otomanii ar fi inteles perfect acest lucru. Iran, nu Turcia, poate fi mai degraba vazut drept avansand atat o agenda islamista coerenta si realista, cat si un plan rational si de lunga durata de a deveni hegemonul economic si diplomatic al regiunii. De fapt conducerea Iranului, nu a Turciei, cunoaste bine regiunea.

Ceea ce se pare ca lipseste din perspectiva AKP este urmatorul lucru: transformarea Iranului intr-un stat nuclear va rasturna intreaga balanta a puterii din regiune. Vulnerabilitatea Turciei la aceasta situatie se manifesta cel mai pregnant in cadrul NATO, iar nonsalanta AKP fata de acest aspect este uluitoare. O armata conventionala masiva si “adancime strategica” nu au nicio valoare in fata rachetelor balistice si armelor de distrugere in masa, ceea ce explica perfect de ce Iran pune atata pret pe ele.

Atunci cand purtatori de cuvant turci afirma ca nu isi pot imagina situatiile in care Iran s-ar folosi de astfel de arme, ei sunt fie nesinceri, ori stupizi. Nu este nevoie sa lansezi o arma nucleara pentru a schimba peisajul strategic. Un Iran inarmat nuclear va incepe, fara ezitare, sa exporte radicalismul shi’a in intreaga regiune, iar Turcia face parte din regiune. Iran a mai incercat acest lucru: armata turca i-a deportat pe mulahi, dar pe acea vreme inca putea sa faca asa ceva. Oricine isi inchipuie ca iranienii se vor abtine sa influenteze politica interna turca daca va fi posibil sa evite repercursiunile, inseamna ca nu a urmarit cu atentie felul in care Iranul opereaza in regiune: numai superioritatea militara conventionala a Turciei a descurajat Iranul sa trateze Turcia in exact aceeasi maniera in care a tratat orice alta putere inferioara din vecinatate.

Simpla anuntare a stirii ca Iranul a treut pragul nuclear va avea un efect imediat si devastator asupra staturii Turciei – aceea va fi ultima zi in care vom mai auzi despre o Turcie ascendenta, tigri anatolieni, dinamul islamo-economic, sau renasterea Imperiului Otoman.

MJT: Cum poate guvernul turc sa fie atat de opac?

Claire Berlinski: Indiferent cu cine discuti din AKP – oricine care nu se indeparteaza de la linia oficiala – vei auzi aceleasi cuvinte. “Sanctiunile nu au efect. Angajarea este singura cale viabila. Trebuie sa aveti incredere in noi. Noi cunoastem Iranul mult mai bine decat voi. Nu uitati, noi suntem implicati in aceasta regiune de secole. Lasati-ne pe noi sa ne ocupam de diplomatie, suntem experti.” Ei cred aceste lucruri. S-au autoconvins complet. I-au convins si pe numerosi observatori occidentali. Insa, asa cum spune un prieten al meu iranian de aici din Istanbul, “Ei nu inteleg deloc mentalitatea iraniana. Nici macar nu au citit vreo carte despre iranieni.” Aceasta persoana este un refugiat al regimului de la Teheran. El cunoaste foarte bine mentalitatea mulahilor.

Imperiul Otoman a fost raspindit in toata regiunea, dar nu si in Persia. Si este important sa ne aducem aminte ca Turcia a cunoscut in 1922 o ruptura profunda de propria istorie, atunci cand Ataurk a curatat birocratia de elementele otomane, a occidentalizat sistemul de educatie si a inlocuit scrierea otomana cu una latina. Toti turcii nascuti ulterior au fost rupti de cultura otomana. Turcii din generatia noastra, in mare majoritate, nu mai pot citi in otomana. Nu exista niciun motiv deosebit care sa ne determine sa credem ca autorii din prezent ai politicii turce ar cunoaste in mod intim istoria otomana. “Cunoasterea regionala a Turciei este noua”, a declarat un jurnalist de aici. “Turcia a fost izolata pe perioada razboiului rece. AKP incearca sa recreeze un trecut pierdut, dar este un trecut asa cum si-l imagineaza acest partid – o naratiune fantastica. Ei nu vor sa afle de ce Imperiul Otoman s-a prabusit dupa 200 ani de agonie. ‘Aveti incredere, noi cunoastem Iranul?’ – asta e o completa aiureala”.

Cei care traseaza politicile turce sunt probabil si mai indepartati de realitatile Iranului decat americanii – ei, cel putin, primesc ocazional rapoarte intocmite de analisti profesionisti care inteleg farsi si probabil ca le si citesc din cand in cand. SUA are mai multe contacte cu realitatea politicii externe iraniene decat Turcia – ma refer la americanii din Irak, nu din Turcia. Turcia, asa cum liderii ei nu contenesc sa mentioneze, a ales sa stea deoparte si acest lucru a devenit evident. A fost o vreme cand americanii nu puteau deosebi intre musulmanii sunni si shi’a, dar acum inteleg acest aspect. Unii membri de vaza ai AKP – Gül in special – au motive justificate sa afirme ca sunt familiari cu cultura araba si saudita. Dar arabii si sauditii nu sunt acelasi lucru cu iranienii. S-ar putea ca ei sa confunde serios lumile araba si persana – ironic, deoarece orice turc in viata va expedia rapid sugestia ca ar fi greu de deosebit intre turci si arabi.

Nimeni din conducerea AKP nu poate pretinde vreo expertiza in cultura, istoria si strategia de negociere persane – si nimeni nu pare a avea o familiaritate intima cu rivalitatea turco-persana veche de mai bine de un mileniu. In schimb insa, otomanii au fost intim familiari cu cultura persana si nu in ultimul rand deoarece intelegeau limba. Aceasta a fost prima limba a birocratiei din Anatolia timpurie a selgiucizilor. Bineninteles ca otomanii nu erau scoliti in limba persanilor mai devreme de varsta de sase ani, pentru a preveni acapararea mintii de ideile shi’a – la acea varsta, asa se spera, identitatea sunni era suficient de conturata pentru a rezista coruptiei. Insa otomanii erau versati in farsi dupa varsta de sase ani.

Nu este cazul, astazi. Faruk Loğoğlu, fostul ambasador in SUA, a formulat aceasta problema astfel: “Este posibil ca in prezent sa nu existe niciun demnitar de rang inalt din ministerul de externe care sa vorbeasca persana. Poate ca unii au luat unele cursuri. Stiu cu siguranta ca pe vremea cand am fost in ministerul de externe numarul celor care vorbeau araba era probabil de unul. Nu cred ca erau doi care vorbeau persana.” El credea ca ar mai fi existat unul sau doi in serviciile secrete turce. Nimeni din diplomatie nu doreste sa studieze persana: competenta in aceasta limba ar putea, totusi, sa rezulte in trimiterea in misiune in Iran.

Pe de alta parte, iranienii cunosc regiunea exceptional de bine. Dupa cum a remarcat Volkan Turan – fost ambasador turc in Iran – “Iran are continuitate culturala. Acest lucru le confera un avantaj enorm – ei isi aduc aminte ce s-a petrecut in urma cu secole. Noi avem nevoie de traducator.”

Iranienii au motive reale de a crede ca ei cunosc Turcia bine. Aproximativ 30% din populatie este azera, ceea ce inseamna ca un segment important din Iran este fluent in limba turca. Limba materna a liderului suprem, Ali Khamenei, este azera. Azerii ocupa in prezent centrul puterii, mai mult ca in trecut. Televiziunea turca transmite in toata regiunea, iar numeroase persoane din conducerea iraniana inteleg despre ce se vorbeste. Aceasta intelegere nu circula in ambele sensuri.

Incompetenta din Turcia a fost intarita de incompetenta Casei Albe, in special de predispozitia lui Obama de a juca acest joc fantezist impreuna cu Turcia. “El nu poate juca in piesa religioasa. Ar trebui sa joace pe scena securitatii”, a declarat Loğoğlu. Politica sa fata de Turcia, a afirmat el, “este o imitatie proasta a celor mai slabe parti din orientalism.”

MJT: Care ar trebui sa fie politica Washingtonului fata de Turcia acum?

citiți mai departe aici.

Sîntem martorii începutului crizei migranţilor de “proporţii biblice”, care a fost prognozată acum cîteva luni de autorităţile italiene. Tunisienii au fost doar cei care au spart gheaţa, iar ultimele bărci ce ajung pe coasta insulei italiene, Lampedusa, sînt pline cu migranţi ce vin, în primul rînd, din Somalia, Nigeria, Bangladeş, Coasta de Fildeş, Ciad şi Sudan.

Afluxul de africani negri, şi alţii, a fost oprit ani de zile de guvernul totalitar condus de Colonelul Muammar Gaddafi. Colonelul Gaddafi a avertizat în repetate rînduri europenii că în cazul în care nu îi sînt îndeplinite cerinţele – ce constau în general din “ajutor” financiar – acesta va dezlănţui un potop de africani negri înspre Europa. (Colonelul Mouammar Gaddafi cere UE cinci miliarde de euro pentru a stopa imigratia ilegala din Africa “neagra” 31 AUGUST 2010, Hotnews.ro)

Ameninţările lui păreau stranii din moment ce conducerea Uniunii Europene a declarat, în mod public, că trebuie să importe încă 50 de milioane de africani în următoarele decenii pentru a-şi satisface nevoile multiculturale. (Uniunea pentru Mediterana/ EuroMed: opt cincinale pînă la transformarea multiculturalismului în monocultură). Am putea presupune că ameninţările lui Gaddafi sînt motiv de îngrijorare doar pentru că migranţii ar ajunge în Europa prea curînd – cu ani înainte de termen. Populaţia înlocuitoare urma să fie dozată gradual, pentru a nu alarma populaţia albă din Europa, ce urma să fie înlocuită pe nesimţite. (Dacă vă gîndiţi că problema este prea îndepărtată şi irelevantă pentru România: Depopularea şi repopularea României)

În momentul în care Uniunea Europeană a început să ia partea rebelilor libieni, Colonelul Gaddafi a dat europenilor un ultim avertisment. (Gaddafi, noul fost aliat al Europei şi al occidentului împotriva islamismului, martie 2010) Apoi, în momentul în care bombele NATO au început să cadă (Franţa şi ONU conduc războiul pentru întemeierea Califatului în Coasta de Fildeş), şi-a dus la îndeăplinire ameninţarea. Digul ce a oprit pînă acum afluxul pe oropsiţi, a fost acum dărîmat, iar valurile încep să inunde ţărmurile Europei de Sud.

Pentru început, criza a lovit Italia, dar s-a răspîndit între timp dincolo de graniţa italiană. Deocamdată, situaţia este complexă, fluidă, şi greu de anticipat, altfel decît în termeni foarte generali…

Colonelul Gaddafi a făcut exact ce a spus că va face. A îndreptat grupuri numeroase de africani negri – cei mai dispreţuiţi oameni în ochii arabilor – înspre Europa. Gaddafi se bazează pe binecunoscutulele tendinţe umanitare al europenilor, de a se asigura că toţi refugiaţii vor fi primiţi, hrăniţi, adăpostiţi, li se va oferi ajutor medical, sprijiniţi, provocînd cheltuieli foarte mari şi dificultăţi logistice Uniunii Europene. Colonelul înţelege foarte corect că aceşti migranţi – analfabeţi, loviţi de sărăcie, mulţi dintre ei, cu siguranţă criminali şi terorişti Al-Qaeda – sînt o armă mai eficace ca tancurile, avioanele, navele de război şi artileria. (Gaddafi: Va fi un jihad islamic în faţa voastră, în Mediterana, o catastrofă pentru întreaga lume, 6 martie, 2010).
(Gates of Vienna)

Gura păcătosului…

Avem 50 de milioane de musulmani în Europa. Există semne că Allah va asigura victoria islmului în Europa, fără spade, fără arme, fără consecinţe militare. Cei 50 de milioane de musulmani din Europa o vor transforma într-un continent islamic în cîteva decenii.

• “Nu peste mult timp, islamul va cuceri mare parte din Europa”
• „Ziarele şi programele de televiziune nu vorbesc niciodată despre asta”
• “Din punct de vedere demografic, este clar pentru toată lumea că numărul italienilor scade cu 120.000-130.000 de italieni în fiecare an din cauza avorturilor și divorțurilor – în timp ce, în fiecare an, 200.000 de imigranţi legali se stabilesc în această ţară, mai mult de jumătate dintre ei fiind musulmani cu familii numeroase.”
• „Adevărul este că noi, ca popor, devenim tot mai păgâni, iar vidul religios este umplut inevitabil de alte opţiuni şi forţe religioase.”

• Comentariile lui Piero Gheddo vin în urma recentei vizite a dictatorului libian Moammar Gadhafi în Italia, ocazie în care aceasta a declarat, în timpul unui seminar, că Europa ar trebui să se convertească la Islam. Gadhafi le-a încurajat pe cele 500 de italience plătite să asiste la seminarul său să vină şi să îşi caute soţi în Libia. Afirmaţiile lui Gadhafi au fost catalogate de oficialii Vaticanului drept o „provocare”. (“Un prost” şi viitorul Europei)

Cardinalul ceh Miloslav Vlk, arhiepiscop de Praga si primat al Boemiei

Arhiepiscopul Cehiei avertizează asupra islamzării Europei, ian 2010

• “Europa şi-a renegat originile creştine din care a luat naştere şi care i-ar putea oferi tăria de a confrunta pericolul de a fi cucerită de musulmani — lucru care se întîmplă gradual”
• “Dacă Europa nu schimbă modul în care se relaţionează cu rădăcinile sale, va fi islamizată.”\
• “La sfîrşitul Evului mediu şi începutul epocii moderne, Islamul a eşuat în cucerirea Europei pe cale armata. Creştinii i-au învins atunci”
• “Astăzi, când lupta se face cu armele spiritului, pe care Europa nu le mai are şi cu care musulmanii sunt bine înarmaţi, se întrezăreşte căderea Europei “

• Vlk, care a fost persecutat de fostul regim comunist dat jos în 1989, şi-a oferit demisia din funcţia de episcop catolic acum doi ani, la vârsta de 75 de ani, conform regulilor Bisericii, dar papa Benedict XVI-lea a extins-o cu doi ani.

Pentru acest gen de opinii, dar punînd accentul pe modul în care islamul va transforma Europa și pe natura totalitară a islamului, Geert Wilders a trebuit să se justifice în fața tribunalului. (Adevărul ilegal în Olanda).

continuare…

Ca ultimă măsură în efortul de ignorare a reacţionarei realităţi, şi de a salva aparenţele, cei care descriu situaţia în termeni prea oneşti sînt hărţuiţi de poliţie şi justiţie. Geert Wilders şi Elisabeth Sabaditsch-Wolff sînt doar doi dintre ei. Procesul lui Geert Wilders a fost relatat de presa din toată Europa, dar procesul Elisabetei, o femeie mult mai greu de demonizat decît excentricul Geert Wilders, este complet ignorat în Europa.

Dar problemele abia acum încep. Zonele din Europa cu concentraţie mare de musulmani sînt adevărate butoaie cu pulbere. Fitilele sînt aprinse (asta s-a anunţat, de fapt, prin “eşecul multiculturalismului”), dar nu se ştie exact cît va dura pînă la detonare. Poate cîteva luni, poate cîţiva ani. Nu mai mult de 5, după estimările mele. Apoi va începe procesul de libanizare.

Europe’s Multiculturalism Leading to Civil War?

—————————————————————————————————————————————————
De la stînga la dreapta: Walter Litvinenko, Ahmed Zakayev, Vladimir Bukovsky, Romano Prodi, Gerard Batten
—————————————————————————————————————————————————
FP: Pavel Stroilov, bine aţi venit la Frontpage Interview!

Stroilov: Sînt foarte onorat, deşi aş prefera foarte mult să îl văd aici, în locul meu, pe autorul cărţii, Alexander Litvinenko. El nu mai poate vorbi, deci trista noastră datorie e să jucăm postmortem rolul purtătorilor lui de cuvînt.

Cînd Alexander era încă în viaţă a făcut o serie de afirmaţii foarte importante. Oribila lui moarte dovedeşte că afirmaţiile trebuiesc luate foarte în serios şi analizate cu atenţie.

FP: Gîndurile şi rugăciunile noastre sînt cu Alexander şi familia lui. Deşi e foarte puţin probabil, sperăm că cei ce l-au ucis vor fi aduşi în faţa justiţiei.

Să începem discuţia cu legăturile FSB (serviciul secret al Federaţiei Ruse, succesorul KGB n.t.) cu Al-Qaeda.

Stroilov: Alexander a dezvăluit în articolele şi interviurile sale, incluse în cartea sa, “Acuzaţii”, că cel puţin doi terorişti importanţi ai Al Qaeda sînt agenţi secreţi ai FSB – unul dintre ei, Aiman al Zawahiri, este mîna dreaptă a lui Osama bin Laden.

În timp ce era liderul organizaţiei teroriste Jihadul Islamic Egiptean, al Zawahiri era pe o listă internaţională a celor mai căutaţi terorişti, de mult ani. În 1997 şi-a facut apariţia pe neaşteptate în Rusia, unde a urmat un curs special de antrenament la o bază secretă a FSB din Dagestan. Apoi, a mers în Afganistan şi a intrat în Al-Qaeda ca mîna dreaptă a lui bin Laden. Între timp, ofiţerii FSB care l-au supravegheat în Dagestan au fost promovaţi şi transferaţi la Moscova. De la ei a aflat Alexander de al Zawahiri.

Asta şi alte informaţii despre despre implicarea FSB-ului în terorismul internaţional, dezvăluite de Alxander, au implicaţii extraordinare. Contrar părerii multora din SUA, Rusia este orice dar nu un aliat de încredere în “războiul contra terorii.” Kremlinul joacă un rol dublu perfid: în timp ce beneficiază de susţinerea Vestului ca aliat, sprijină şi manipulează în secret Al Qaeda prin agenţi de influenţă ai FSB.

După cum a scris Alexander: “Este posibil să distrugi întregul terorism internaţional mîine, în acelaşi timp cu Mafia Rusă. Tot ce trebuie să faci e să desfiinţezi serviciile secrete ruse.

FP: Să nu ne grăbim. Alexander spune că “Este posibil să distrugi tot terorismul internaţional mîine, la fel şi mafia rusă. Tot ce trebuie să faci e să desfiinţezi serviciile secrete ruseşti.” Am înţeles ce vrea să spună. FSB face multe lucruri pentru a susţine islamo-fascismul, iar implicarea FSB-ului este semnificativă, periculoasă şi condamnabilă — trebuie să fim conştienţi de asta. Dar să susţinem că ameninţarea islamului radical pentru occident s-ar disipa dacă serviciile secrete ruseşti ar fi distruse este puţin exagerat, nu credeţi? Alexander argumentează folosing hiperbola, corect?

Stroilov: Da, într-un fel asta face. Nu cred că terorismul ar dispărea imediat dacă închidem Kremlinul şi Lubyanka. Totuşi, asta va aduce mai multe daune teroriştilor decît orice s-a făcut pînă acum, iar asta va deschide drumul spre victoria finală.

Întradevăr, această strategie ar fi mult mai eficientă decît să restricţionăm accesul inamicului la provizii, pentru că războiul împotriva terorismului ţine în primul rînd de spionaj: cel mai groaznic terorist este absolut neajutorat fără secrete. Răstunarea regimului KGB din Rusia va implica investigarea crimelor acestuia, iar asta ne va da acces la informaţii despre reţelele de teroris internaţional, informaţie pe care nu am fi putut-o obţine din altă parte. Litvinenko, un ofiţer al FSB care nici măcar nu era implicat în supravegherea teroriştilor internaţionali, a obţinut şi dezvăluit informaţii de importanţă crucială despre conducătorii Al Qaeda. Vă puteţi imagina cîtă informaţie am obţine dacă i-am putea interoga pe cei direct responsabili şi dacă am putea cerceta arhivele secrete? Dacă, după cum scrie Alexander, “Kremlinul este centrul terorismului internaţional”, preluarea controlului asupra Kremlinului ar fi echivalentă cu capturarea cartierului central al duşmanului. Aţi ştii totul: nume, structura de conducere, canalele de comunicare, liniile de aprovizionare, ascunzătorile, etc, etc.

Pe de altă parte, închipuiţi-vă ce s-ar putea întîmpla dacă adevărul despre implicarea Moscovei în organizaţii ca Al Qaeda este făcut public. Nu doar occidentul crede că prin “cîştigarea simpatiei” musulmanior, îi putem atrage de partea noastră şi că asta e cheia victoriei în “războiul împotriva terorii”. Mă îndoiesc foarte mult că dezvăluirile privind relaţiile apropiate dintre liderii Al Qaeda şi Moscova ar spori popularitatea cauzei islamice. În loc să fie “leii lui Allah”, după cum îşi spun chiar ei, ar fi expuşi ca molii ale lui Putin. După asta, cei ce se aruncă în aer se vor gîndi de două ori înaintea ascultării ordinului. Să te gîndeşti de două ori nu este tocmai bine în meseria de terorist sinucigaş.

Dacă luăm în serios acest războiul global, să încercăm să gîndim strategic. Cea mai importantă ţintă din punct de vedere strategic în acest război este Kremlinul. Asta nu e doar cea mai bună metodă de a ieşi învingători, dar, după părerea mea, este singura metodă. Parafrazîndu-l pe Alexander, putem spune că este imposibil să distrugem terorismul internaţional în următorul secol dacă nu desfiinţăm înainte serviciul secret rusesc.

FP: Serviciile secrete ruseşti susţin terorismul internaţional. Dar terorismul islamic vizează şi Rusia – şi a lovit Rusia. Ce putem înţeleg din asta?

Stroilov: Nu este prima dată cînd poporul rus şi serviciile secrete se află în tabere diferite. De fapt, Rusia este locul unde implicarea FSB-ului în terorism, islamist sau de orice alt fel, este cea mai evidentă. Incidentul “Nord-Ost” este doar un exemplu, şi nu cel mai proeminent. În 1999 FSB a aruncat în aer patru blocuri de apartamente din Rusia, iar apoi au fost prinşi încercînd să arunce un al cincilea. Mai tîtziu au anunţat că bomba era falsă (experţii credeau că zahărul era o substanţă explozivă), iar întreaga operaţie era un exerciţiu. Înainte, la mijlocul anilor ’90, un ofiţer FSB a murit încercînd să arunce în aer un pod de cale ferată, iar altul a fost judecat şi condamnat de pentru că a aruncat în aer un autobuz în Moscova.

Alexander Litvinenko era foarte cunoscut în primul rînd datorită investigaţiilor lui privind terorismul FSB în Rusia, în special explozia blocurilor de apartamente din 1999. O mare parte a cărţii sale, “Acuzaţii”, este despre acest incident, iar mai multe detalii puteţi găsi în “Aruncînd Rusia în aer. Teroare din interior“, de Litvinenko şi Yuri Felshtinsky.

FSB este în război cu cetăţenii ruşi, iar asta e mai mult decît o metaforă. Ei apelează la orice fel de metode în acest război. Au creat ameninţarea teroristă în Rusia iar apoi ne-au “apărat” de ea – în schimb, ne-au cerut obedienţă.

citiţi continuarea pe inliniedreapta.ro