SIOE-Romania

Racism is the lowest form of human stupidity, but Islamophobia is the height of common sense

  • September 2014
    M T W T F S S
    « Mar    
    1234567
    891011121314
    15161718192021
    22232425262728
    2930  
  • Meta

  • Papa Benedict XVI :

    "Aratati-mi doar ce Muhammad a adus nou si o sa gasesti numai lucruri rele si inumane, asa ca el comanda sa imprastie sabii pentru lupta el predica." (Quoting 14th century Byzantine Emperor Manuel II Palaiologos)
  • Regina Margareta a Danemarcii:

    "Noi am fost provocati de islam acesti ani. Gloal ca si local. Este o provocare pe care trebuie sa o luam in serios. Noi am permis sa lasam aceasta problema sa pluteasca prea mult timp pentru ca suntem prea toleranti si lenesi. Noi trebuie sa aratam opozitia noastra islamului si noi avem acum o perioada riscanta, hotarata, etichetata pusa pe noi pentru ca acolo cateva lucruri pentru care noi trebuie sa ne expunem si sa nu toleram. Si cand noi suntem toleranti, noi trebuie sa stim sa infrunteam pentru convenienta ((pentru ca e usor) sau convingere (pentru ca noi sa ne convingem)."
  • Regele Ibn Saud, Arabia Saudita

    “Verily, the word of Allah teaches us, and we implicitly believe it, that for a Muslim to KILL A JEW, or for him to be killed by a Jew, ensures him immediate entry into Heaven and into the august presence of Allah.” (1937) -Foarte, lumea lui Allah ne invata pe noi, si noi implicit credem, asta pentru musulmani sa UCIDA UN EVREU, sau pentru el sa fie ucis de un evreu, ii asigura lui imediat intrarea in Rai si intrarea in august in prezemta lui Allah (1937)- “The Democratic system that is predominant in the world is not a suitable system for the peoples of our region…….The system of free election is NOT suitable to our country.” -Sistimul democratie este predominant in lume nu este un sistem potrivit pentru lumea din regiunea noastra. Sistemul de alegeri libere nu este potrivit pentru tara noastra-
  • Profetul Muhamed spune :

    ”No Muslim should be killed for killing a Kafir” (infidel) - "Nu musulmani trebuie sa fie ucisi pentru uciderea kafirului (infidelitatii)" Sahih Al-Bukhari Vol 9:50 ... “Daca musulmanii delibereaza crima, alti musulmani cad sub legea vendeta si trebuie legal sa fie pusi la moarte de rudele apropiate. Dar daca un nemusulman care moare in mainile musulmanilor trebuie oproape toata viata sa fie de obicei nemusulman, penaltiul cu moartea nu este valid. In loc ca musulmanii sa fie criminali, artrebui sa plateasca cu bine si trebuies pedepsiti cu bicuire ... De cand islamul a considerat nemusulmanii ca pe un nivel micsorat al credintei si convigerii, daca un musulman ucide un nemusulman atuci pedeapsa lui trebuie sa nu fie una cu moartea, de cand lupta si convingerea care o poseda el este mareata atungi asta este de la barbatul nimicilor … Islam si poporul sa fie pe deasupra infideli si niciodata sa nu permita nemusulmanilor sa dobandeasca barea Domnului pentru ei.” — Sultanhussein Tabandeh, A Muslim Commentary on the Universal Declaration of Human Rights, F. J. Goulding, translator, London, 1970.
  • Mustafa Kemal Ataturk:

    “Turcii sint o natiune buna chiar dinainte ca ei sa adopte islamul. Adeasta religie nu ajuta arabii, iranienii, egiptenii si altele sa uneasca cu turcii intr-o natiune. Transformarea a stabilit turcii in relatiile nationale; a amortit nationalitatea turceasca sentimental si entuziasmal. Acesta a fost natural pentru Mohamedaism care a fost bazat pe nationalism inaintea tuturor nationalitatilor” 1930s Primul Ministru turc, Recep Tayyip Erdogan: “Minaretii sint sabiile noastre, soarte sint vindecarea, moscheele sint casele noastre, credinciosii sint soldatii nostrii. 1999
  • Ce Spune Musulmanii ‘Moderat’ :

    Profesorul M A din indonezia Universitatea islamica Syarif Hidayatullah: “Este adevarat ca acolo este certitudine islamica perceputa care nu este compatibila cu drepturile omului universale” In islamic Malaezia “moderat”: numai musulmanii sunt ca cetatenii malaezieni. Noiembrie 2007: Profesorul malaezian Mohamed Hashim Kamali, in Maldive pentru ca a sfatuit in amendamentul din constitutie, a spus clar ca idea ca ‘nimenii nu poate fi cetatean Maldivian, cu exceptia musulmanilor’ este 100% islamic.
  • [EX-Algerian President] Houari Boumedienne :

    In 1974 spoke before the General Assembly of the United Nations : "One day millions of men will leave the southern hemisphere of this planet to burst into the northern one. But not as friends. Because they will burst in to conquer, and they will conquer by populating it with their children. Victory will come to us from the wombs of our women." -In 1974, a vorbit Generalul Assembly al Natiunilor Unite: "O data milioane de barbati vor pleca din emisfera sudica a planetei sa explodeze in emisfera nordica. Dar nu ca prieteni. Pentru ca ei vor exploda ca sa cucereasca, si ei vor cuceri inmultindu-se cu copii lor. Victoria va veni la noi din pantecele femeilor noastre-
  • More Quotations from Prominent Muslims :

    Curtea suprema a Pakistanului, Muhammad Taqi Usmani : “Musulmanii trebuie sa traiasca LINISTITI in tari ca Marea Britanie, unde lor le trebuie libertate sa practice islamismul, NUMAI pana cand castiga destula putere sa se angreneze in lupta. Jihadul (agresiv) este legal si permisibil impotriva nemusulmanilor din tarile generoase care au permis predica islamului. Chiar in aceste zile (de Muhamad) AGRESIUNE JIHADULUI ESTE AMENTITATA … pentru ca a fost SINCER COMANDATA PENTRU STABILITATE SI GRANDOARE DE RELIGIA LUI ALLAH.” Saudi cleric, Sheikh Saleh al-Fozan : “There are no, neither will be, any liberal muslims. When there are muslims hoping for liberal islam, they can forget it. Liberal islam goes against the will of allah”

Occidentul plătește taxă de protecție “funcționarilor” palestinieni

Posted by antikafirphobia on March 8, 2013

Dacă Marea Britanie are 22 de miniştri şi Franţa 34, cine are aproape dublu, adică 92? Or să spună unii că Statele Unite, India, China sau Brazilia, dar sunt departe …foarte departe. Nu trebuie să fii o forţă economică sau o putere emergentă pentru a-ţi permite luxul acesta, ci trebuie doar să demonstrezi că ai “autoritate” în faţa celorlalţi şi palestinienii au dovedit, de-a lungul timpului, că au aşa ceva! Personalul liniilor aeriene, precum şi cel al ambasadelor, israelienii ce folosesc mijloacele de transport în comun, ca şi sportivii de la olimpiadă, patronii de discoteci sau terase, precum şi clienţii lor, sunt doar câţiva dintre cei ce s-au convins de lucrul acesta. Astfel a apărut şi numele de “autoritatea palestiniană”.

Au şi 170.000 de funcţionari care costă bugetul Autorităţii Palestiniene 1,7 miliarde euro/an – adică 58% din buget! “Cine plăteşte nota?” Turcu’ plăteşte! Nu, nu Erdogan; el a cotizat la Hamas 300 de milioane euro! Autoritatea este subvenţionată de Uniunea Europeană, că are şi ea turci destui. În aprilie 2012, UE a deblocat de urgenţă 22 de milioane euro pentru a plăti salariile funcţionarilor palestinieni, asta după ce, în februarie 2012, mai “cotizase” 24,7 milioane euro, pentru a plăti salarii şi pensii la 85.000 de funcţionari şi pensionari din Gaza şi Cisiordania! Barack Obama a băgat şi el mâna în buzunar… nu al lui, al americanilor.

Luptați cu popoarele Cărții până când vor plăti Jizya (tributul) și vor fi supuși. (Coran 9:29)

Luptați cu popoarele Cărții până când vor plăti Jizya (tributul) și vor fi supuși. (Coran 9:29)

Din cei 155 milioane euro destinaţi Teritoriului Palestinian în 2012, UE a acceptat să verse anticipat 116,2 milioane în primele cinci luni “pentru a menţine astfel în viaţă serviciile publice esenţiale poporului palestinian”. Uniunea Europeană a receptat de mult mesajul: Vreţi să rămâneţi în viaţă? Mai întâi, ajutaţi “serviciile palestiniene” să rămână!

La începutul anului, Bruxelles a anunţat “Un nou ajutor al UE în favoarea poporului palestinian”. O primă tranşă de 60 milioane euro va permite Autorităţii să plătească salariile şi pensiile în primele trei luni ale lui 2013, iar 40 milioane euro vor fi vărsaţi în fondul UNRWA pentru a-i sprijini pe palestinienii refugiaţi, de vreo trei generaţii, prin diferite ţări arabe. Şi vor rămâne “refugiaţi” încă trei generaţii, dacă necredincioşii le vor mai da bani. Şi le vor mai da, pentru că, dacă nu vrei să mori, trebuie să te converteşti sau să plăteşti Jizya, iar necredincioşii au ales să plătească tribut! Oamenii au muncit şi muncesc, aşa că, de ce să nu-i plătim?

Şi dacă ucid?

Mai ales dacă ucid!

Chiar şi pe cei, sau mai ales pe cei, care o fac aruncându-se în aer în oraşele israeliene, omorând civili în autobuze, restaurante şi pieţe? Chiar şi pe cei care măcelăresc cu cuţitul copii nevinovaţi? Da! Mai ales că plătim conform legii; şi ei tot funcţionari sunt!

Mahmoud Abbas, preşedintele Autorităţii Palestiniene, a făcut să fie votată o lege ce obligă guvernul palestinian să plătească lunar salarii (din acelaşi buget din care sunt plătiţi şi funcţionarii) familiilor teroriştilor ce s-au aruncat în aer în mijlocul femeilor şi copiilor evrei. Conform acestei legi, votate în 2004, toţi palestinienii din închisorile israeliene condamnaţi pentru acte de terorism fac oficial parte din personalul Autorităţii. Potrivit cotidianului oficial palestinian Al-Hayat Al-Jadida, plăţile către familiile “martirilor” reprezintă 3,5% din buget.
Vedeţi? Unde e lege, nu-i tocmeală, deci UE nu are de ce să-şi facă probleme de constiinţă. Neavând aşa ceva, Uniunea Europeană se supune!

Ziarul englez Daily Mail semnala, încă din 2011, că Guvernul Majestăţii Sale donase Autorităţii Palestiniene 86 milioane lire sterline, dintre care 5 milioane pentru plăţi către “familiile teroriştilor kamikaze”, iar 3 milioane pentru cei 5.500 de detinuţi palestinieni din închisorile israeliene! De altfel, Marea Britanie s-a angajat să plătească 86 milioane lire sterline/an, până în 2015!

Englezii plătesc din toată inima, având certitudinea că banii ajung acolo unde e mai mare nevoie de ei. Plăţile se fac corect, transparent, conform unei scale, care începe de la 250 lire sterline/lună pentru un deţinut cu 3 ani condamnare şi ajunge până la 2140 lire/lună – sumă ce recompensează, normal, pe cei care au ucis cei mai mulţi evrei! Dar pentru asta trebuie să fi fost condamnat la 30 de ani de închisoare. Oricum, salariul mediu al celor 5.500 de palestinieni, deţinuţi încă în închisorile israeliene, este de circa 635 euro! E ceva totuşi, să arunci în aer, să împuşti sau să hăcuieşti cu cuţitul evrei, cînd ştii că nu o faci pe gratis, şi că Uniunea Europeană te răsplăteşte, având grijă de tine şi de viitorul familiei tale!

Domnul Issa Karaqe este “ministrul palestinian pentru problemele deţinuţilor şi al vechilor deţinuţi”; poate, aflând asta, unii nu se vor mai întreba uluiţi, cum poţi avea 92 de miniştri. El a declarat postului privat Wattman TV că guvernul palestinian plăteşte lunar un salariu permanent celor 4.000 de foşti deţinuţi (cu o pedeapsă mai mare de 5 ani) din închisorile israeliene. Mulţumiţi de banii primiţi, puţini membri ai aceste “armate Fatah” se mai gândesc să muncească. De fapt nici n-au nevoie: englezii, francezii, suedezii şi ceilalţi o fac şi pentru ei!
Arabia Saudită oferea, la începutul anilor 90, doar 5.000$ unui kamikaze palestinian, în timp ce Saddam, mai generos, îi plătea cu 25000$ pe palestinienii care se aruncau în aer, aşa ca, nu pot să nu remarc, cu mândrie cetăţenească, generozitatea socială a Uniunii Europene.

Să nu-i uităm nici pe ceilalţi contribuabili importanţi ce sunt atenţi ca teşchereaua teroriştilor din Gaza şi Cisiordania să nu se golească niciodată: Statele Unite, Japonia, India şi…Banca Mondială. Ajungi să crezi că, dacă mai este ceva sigur pe lumea asta în care să investeşti, în ziua de azi, acela este terorismul şi fundamentalismul islamic! Mă gândesc, când spun asta, la modul în care Statele Unite şi Uniunea Europeană s-au grăbit să promită “sponsorizarea” fundamentalismului islamic în ţările arabe proaspăt cucerite de acesta (Libia, Tunisia şi Egipt), cu 37 de miliarde $! Dacă în urmă cu decenii democraţiile occidentale aruncau banii în “soba” numită “Lumea a Treia”, susţinându-i la putere pe dictatorii comunişti din Africa, Asia şi America Latină, azi au descoperit o nouă “gaură neagră”, pe care încearcă s-o astupe cu bani: îi susţin sau îi aduc la putere, cheltuind sume imense, pe teroriştii şi fundamentaliştii islamici. Islamismul a înlocuit tiermondismul!

Asumându-si pionieratul, Rusia nu numai că i-a susţinut financiar, dar i-a şi antrenat pe “muncitorii” palestinieni, încă din vremea când OEP –ul nu visa să se numească Autoritate Palestiniană. Dacă la iniţiativa lui Iuri Andropov – vestitul şef al KGB-ului – a început pregătirea în centre de antrenament speciale a sute de terorişti aparţinând “fraţilor ideologici” din Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, această pregătire nu a încetat nici măcar în 1989. Atunci, destinele Rusiei erau în mâna marelui democrat, al viitorului “Nobel pentru Pace”, Mihail Gorbaciov, cel care, deturnând o parte din sumele acordate de Occident pentru a salva perestroika, continua sa acorde “o pregătire militară specială”, în fiecare an, zecilor de terorişti palestinieni proveniţi din Liban; “luaţi sub oblăduirea ministerului Apărării, aşa cum ne dezvăluie Vladimir Bukovski.

Unul dintre principalii actori ai dramei din Orientul Apropiat, Israelul, face însa notă discordantă în toată treaba asta. El nu se înghesuie alături de ceilalţi contribuabili, ce stau la coada din faţa casieriei Autorităţii, în genunchi, cu ochii în ţărână şi punga cu bani ridicată curajos deasupra capului. Evreii par rupţi de realitate, nu văd care-i trendul! Ar fi atât de uşor, ca urmând exemplul celorlalţi, să răspundă cu aceeaşi monedă. Ar fi de ajuns, ca primul ministru să trimită în Kneseth, spre aprobare, o lege care să permită sprijinirea financiară a familiilor “luptătorilor musulmani pentru libertate” din Marea Britanie; luptători ce şi-au etalat exploziv “autoritatea”, în capitala Regatului, pe 7 iulie 2005. Nici familia lui Mohamed Merah, în Franţa, n-o duce prea bine.

Amintindu-mi de cuvintele lui Jose Maria Aznar “Dacă Israelul se prăbuşeşte, ne prăbuşim cu toţii”, nu pot să nu remarc, că în timp ce toţi se prăbuşesc, “bastionul din prima linie” rămâne în picioare!

Citiți și:
Un preţ mic pentru o Europă strîns unită
Plătind Jizya, taxa de protecţie pentru infideli

Posted in Uncategorized | Leave a Comment »

Vești proaste din Betleem – senatorul Titus Corlățean trădează creștinii, strînge legăturile cu teroriștii palestinieni

Posted by antikafirphobia on July 16, 2012

Între 17 și 22 decembrie a.c. delegația Comisiei pentru politică externă din Senat, condusă de președintele acesteia, senatorul PSD, Titus Corlăţean, a vizitat Israelul și Teritoriile Palestiniene. Zilele 20 și 21 decembrie au fost dedicate Teritoriilor Palestiniene și întrevederilor cu Autoritatea Palestiniană.

În discuţiile cu parlamentarii din Consiliul Legislativ Palestinian, senatorul Titus Corlăţean a constatat cu satisfacţie tratamentul şi măsurile favorabile, de ordin instituţional, acordate comunităţii creştine din Teritoriile Palestiniene aflate sub coordonarea Autorităţii Naţionale Palestiniene, precum şi relaţiile interumane armonioase în acest teritoriu.

“constată cu satisfacție tratamentul şi măsurile favorabile acordate comunității creștine din Teritoriile Palestiniene; relațiile interumane armonioase”?

Cei pe care i-a felicitat Titus Corlățean sînt membri mișcării palestiniene așa-zis “moderată și seculară”, Fatah, înființată de Yasser Arafat și condusă de Mahmoud Abbas. Nu pot decît să concluzionez că dl senator nu este la curent cu ultimele evoluții, și anume cu faptul că “moderata” Fatah a semnat în luna mai un “tratat de reconciliere” cu organizația teroristă Hamas. “Seculara” Fatah și teroriștii din Hamas doresc să reunească Gaza (controlată de Hamas) și Cisiordania (care include Betleem și este controlată de Fatah) sub conducerea unei alianțe dintre cei doi. Alianța nu s-a materializat în totalitate pînă acum din cauza neînțelegerilor privind alegerea primului ministru. Am în minte imaginea a doi huligani care nu se pot hotărî la împărțirea prăzii.

Vești proaste din Betleem

În realitatea paralelă în care trăiește Titus Corlățean, creștinii trăiesc în bună înțelegere și armonie cu islamiștii din Fatah și teroriștii din Hamas. Am încercat să dau de izvorul acestei armonii.

Cuvînt înainte:

Custodele Țării Sfinte, preotul catolic Pierbattista Pizzaballa, citat de Daniel Pipes, spunea în 2005:

Aproape în fiecare zi – repet, aproape în fiecare zi – comunitățile noastre sînt hărțuite de extremiștii islamici din aceste regiuni. Iar dacă nu sînt membrii ai Hamas sau ai Islamic Jihad, ne confruntăm cu Autoritatea Palestiniană.” Pe lîngă islamiști, o “mafie a pămîntului musulmană” care operează cu complicitatea Autorității Palestieniene (Fatah), amenință creștinii care dețin case și teren, adesea reușind să îi convingă să renunțe la proprietăți.

În 1950, 80% dintre locuitorii Betleemului, locul nașterii lui Iisus, erau creștini, ca în cea mai mare parte a ultimelor două milenii. Astăzi, creștinii numără mai puțin 15 procente și 85% musulmani.


Pentru exodul creștinilor din teritoriile controlate de musulmani este invinovățit, aproape fără excepție, Israelul și blocada impusă Cisiordaniei de acesta (un articol hotnews.ro de pe 25 decembrie pare și el scris din perspectiva Fatah/Hamas).

În 2010, jurnalista britanică Melanie Phillips, scrie în cartea sa, Lumea cu susul în jos, că “două treimi dintre creștinii arabi au părăsit teritoriile administrate de Autoritatea Palestiniană între 1948 și 1967, cînd Iordanul a ocupat Cisiordania și Egiptul a ocupat Fîșia Gaza, înaintea așa numitei “ocupații”(israeliene n.t.), zeci de ani înaintea construirii barierei care protejează populația Israelului de valul de atentate sinucigașe.” Despre Betleem, jurnalista ne spune că “este golit de creștini, [...]aceștia au fugit din calea persecuțiilor suferite din partea conducerii musulmane a orașului.”

Situația s-a agravat începînd cu 1995, de cînd mișcarea Fatah (sub conducerea lui Arafat) a preluat controlul.

Foundation for The Defense of Democracies, este citată de Robert Spencer spunînd că din 1995 “palestinienii convertiți la creștinism au fost hărțuiți, cimitirele lor au fost distruse, mănăstirile au fost jefuite”.

În decembrie 1997 The Times of London scria că, în Betleem, sub Autoritatea Palestiniană, viața creștinilor “a devenit de nesuportat pentru mulți membri ai comunității [...] Tensiunile tot mai puternice cu musulmanii au determinat unii creștini să evite sărbătorirea Crăciunului în orașul aflat în centru poveștii nașterii lui Hristos.”

În decembrie 1997, The Telegraph scria despre interzicerea prin lege a renunțării la islam în teritoriile Autoritatății Palestiniane. Autoritatea Palestiniană (Fatah) “duce o campanie de intimidare și hărțuire pentru a convinge musulmanii convertiți la creștinism să renunțe la noua lor religie.” Telegraph îl citează pe Mustafa, un bărbat care s-a convertit la creștinism și care de teamă a refuzat să își dea numele întreg; acesta povestește cum poliția i-a spus că “ar face bine să devină din nou musulman.” Cînd a refuzat, a fost acuzat de spionaj pentru Israel, iar “la final, am început să primesc amenințări cu moartea și am fugit din satul meu.”

Un alt bărbat din Nablus e citat spunînd: “ar fi extraordinar dacă aș putea construi o biserică în satul meu, unde am putea să ne rugăm cînd dorim, dar biserica va fi incendiată, odată cu cei din interior.”

Justus Reid Weiner, avocat specializat în drept internațional și drepturile omului, membru în Baroului Avocaților din Israel si al New York Bar Association, spune într-un articol din luna aceasta: În Betleem, “musulmanii care s-au convertit la creștinism sînt în cel mai mare pericol”. Aceștia sînt “lăsați fără apărare în fața cruzimii musulmanilor fundamentaliști. Autoritatea Palestiniană și oficialitățile Hamas sînt direct responsabile de multe dintre încălcările drepturilor omului. Creștinii arabi cad și ei victime semi-anarhiei specifice Autorității Palestiniene.”

Crimele împotriva creștinilor arabi sînt săvîrșite de musulmani, dar multe fețe bisericești din Teritorii ascund adevărul și acuză Israelul pentru situația în care se află. Unii lideri creștini din Europa au preluat această retorică. Robet Spencer citează un preot care, motivînd lipsa de reacție a creștinilor în momentul în care Arafat a ocupat Betleemul, spune: “Noi[creștinii] sîntem o mică minoritate cu foarte puține drepturi, este evident că trebuie să fim foarte atenți la ce spunem. Dar aș fi preferat tăcerea, decît să spunem că totul este bine. Sîntem mai mult decît lași, mințim.”

Melanie Phillips spune: “creștinii sînt persecutați de musulmani în toată lumea. Singura țară din Orientul Mijlociu în care creștinii au prosperat se întîmplă să fie Israel.” Numărul creștinilor din Israel a crescut de peste 4 ori din 1948.

Justus Reid Weiner: “Creștinii arabi au devenit victime ale prejudecăților și urii. Zeci de mii de creștini palestinieni și-au părăsit locuințele lor ancestrale și au emigrat, căutînd refugiu în practic orice țară care le oferă viză. [...] Din cauza emigrației – începută acum 2 sau 3 generații – 70% dintre creștinii arabi care locuiau în Cisiordania și Gaza trăiesc acum în alte țări. Zeci de mii trăiesc în Sydney, Berlin, Santiagp, Detroit și Toronto. Emigrația creștinilor arabi s-a accelerat în ultima decadă, și nu sînt semne de încetinire.”

“Nu vă temeți, rămîneți prezenți și conservați-vă moștenirea în locul în care Mîntuitorul s-a născut”, spunea Papa Ioan Paul al II-lea în timpul unei vizite la Betleem din 2000.

Omagiu unui terorist palestinian

Datorită actelor de terorism orchestrate și finanțate de Yasser Arafat, Israelul nu i-a permis acestuia în 2001 să participe la slujba de Crăciun din Betleem. Ca reacție, Arafat a declarat cu cîteva săptămîni înainte de Crăciun că Iisus a fost un musulman palestinian și a organizat un întreg scandal media. În 2002 Arafat a decis să anuleze Crăciunul în Betleem pentru a arăta lumii cine e șeful, și pentru a pedepsi Israelul pentru ocuparea Betleemului după un nou val de atentate teroriste, dar a sfîrșit prin a i se interzice din nou participarea.

În aprilie 2002, timp de 39 de zile, aproximativ 160 de palestinieni înarmați au ocupat Biserica Nașterii Domnului și Biserica Sfînta Maria. Palestinienii au folosit bisericile ca avamposturi din care au tras asupra soldaților israelieni. S-au ascuns în biserici pentru că știau că trupele evreiești nu vor trage înspre biserici.

David Raab de la Jerusalem Center for Public Affairs cita în 2002 serviciile de informații israeliene spunînd că “Fatah și Arafat maltratatează și intimidează populația creștină a Betleemului. Le-au furat banii, le-au confiscat pămîntul și proprietățile, i-au lăsat singuri în fața bandelor de criminali, fără nici un fel de protecție.”

Amindindu-și de Yasser Arafat, Ion Mihai Pacepa scria în 2002, într-un articol publicat de Wall Street Journal: “Nu sunt deloc surprins de faptul ca Yasser Arafat a ramas acelasi terorist singeros pe care l-am cunoscut in timpul anilor petrecuti la conducerea serviciilor secrete ale Romaniei”. (Pacepa: The Arafat I knew)

Așadar, un sumar al vizitei:

  • Titus Corlăţean a felicitat teroriștii palestinieni pentru pogromul creștinilor din Cisiordania și Gaza;
  • A servit ca portavoce în prezentarea conflictului cu Israelul strict din perspectivă islamistă;
  • A căzut de acord în privința “realizării unor proiecte de colaborare între universităţi palestiniene şi româneşti”; (Alianța Civilizațiilor?)
  • Senatorul Titus Corlățean a încheiat apoteotic vizita în care s-a bătut pe burtă cu teroriștii palestinieni în numele statului român: înainte de plecarea în România, membrii delegației române au depus o coroană de flori la mormântul fondatorului Fatah, “teroristul sîngeros” Yasser Arafat.

Media și academia occidentală au întreținut mitul unui Arafat “iubitor de pace”, un “luptător pentru libertatea poporului palestinian” premiat cu Nobelul pentru Pace. Un terorist fără scrupule, un pervers căruia Ceaușescu i-a filmat în secret orgiile homosexuale cu gărzile de corp (scrie Pacepa în Orizonturi Roșii) și care probabil a murit răpus de SIDA, este încă perceput ca un personaj demn de respect și admirație. În final, Titus nu este nici pe departe singurul idiot util care susține cauza terorismului palestinian.

Posted in Uncategorized | Leave a Comment »

Europa este pe cale să devină o gigantică Andaluzie

Posted by antikafirphobia on July 16, 2012

Oriana FallaciMânia și orgoliul, Ed. Corint, București, 2011, p. 117-124.

Cu adevărat mari calități, cu adevărat comori? De când dușmanii noștri ne-au dăruit acel 11 septembrie, greierii nu mai obosesc să repete că musulmanii sunt una, iar fundamentaliștii sau integraliștii musulmani alta. Că și Coranul are multe versiuni, că trebuie citit cu multe interpretări, dar oricare dintre versiuni și interpretări predică pacea, frăția și dreptatea.

[O spune și Bush. Pentru a-i ține cuminți pe cei cinci milioane de americani arabo-musulmani, presupun. Pentru a-i face să povestească tot ce știu despre eventuale rude sau amici devotați lui Osama bin Laden. Sărmanul Bush.]

Dar în numele logicii: Dacă acest Coran este atât de fratern și atât de pașnic, cum se face că Profetul era un războinic nemilos și deci un om cu totul altfel decât fratern și pașnic? Cum să considerăm faptul că el, personal, a condus douăzeci și șapte bătălii, a tăiat personal gâtul a șapte sute de dușmani, a incendiat personal trei orașe? Cum să considerăm faptul că pe adversarii săi i-a lichidat ca un șef mafiot, că pe rivalii săi i-a eliminat cu o ferocitate care te înfioară?

[Pentru a descoperi unde a ascuns aurul orașului cucerit Khaybar, într-o zi, a poruncit să fie torturat până la moarte șeful de trib Kinana, iar oamenii lui au aprins un foc pe pieptul acestuia. Apoi i-a fost adusă în pat văduva acestuia de șaptespreceze ani: Safiyya.]

Cum să considerăm faptul că tocmai Coranul predică fără încetare războiul sfânt, că numește țările unde nu domnește Islamul „Dar al-Harb” [Casa Războiului, n.r.], adică pământul de cucerit? Cum să considerăm faptul că pe nemusulmani îi numește câini necredincioși, că îi consideră inferiori, chiar dacă se convertesc, că departe de a recomanda o oarecare iertare, el impune legea ochiului-pentru-ochi și a dintelui-pentru-dinte, că o asemenea lege e considerată Sarea Vieții?

Cum să considerăm chadorul sau mai ales burca, veșmântul care le acoperă pe femei din cap până-n picioare, inclusiv fața, așa că pentru a vedea ceea ce există dincolo de acel giulgiu o nefericită trebuie să privească printr-o foarte deasă rețea așezată la nivelul ochilor? Cum să considerăm problema poligamiei, sau a celor patru soții (dar cu o dispensă specială a Arhanghelului Gabriel, Profetul avea șaisprezece), sau a haremurilor unde concubinele și sclavele trăiau ca prostituatele în bordeluri?

Cum să considerăm problema adulterinelor lapidate ori decapitate sau pedeapsa capitală pentru cei care consumau alcool? Cum să considerăm legea referitoare la hoție, cărora Coranul le sugerează să li se taie mâna, la primul furt stânga, la al doilea dreapta, la al treilea nu știu de ce, deși mi se pare că la al treilea furt pedeapsa constă în a le străpunge pupilele cu un fier înroșit?

Citez la întâmplare, având încredere în memoria mea. Desigur, Cartea Sacră oferă exemple și mai grave. Dar acestea sunt suficiente și nu mi se pare că ele exprimă pace și frăție, milă și dreptate. Nu mi se pare nicidecum că exprimă inteligență. Și apropo de inteligență: este adevărat că „baronii” moderni ai Stângii sau ceea ce ei numesc Stânga nici nu vor să audă ce spun eu? Este adevărat că auzind aceste lucruri clocotesc de mânie, țipă „Inacceptabil-inacceptabil!”? Poate s-au convertit cu toții la Islam și în loc de Casele Poporului acum frecventează moscheile? Sau țipă așa pentru a-i face plăcere papei, care asupra anumitor lucruri nu deschide gura decât pentru a cere scuze celor care i-au furat Sfântul Mormânt? Unchiul Bruno avea dreptate când spunea că Italia nu a avut Reforma, dar este țara care a trăit cel mai intens Contrareforma.

Iată răspunsul meu la întrebarea ta despre Contrastul – dintre – cele două – culturi. În lume este loc pentru toți. La ei acasă, toți oamenii fac ceea ce le place. Și dacă în unele țări, femeile sunt atât de cretine, încât să accepte chadorul sau burca, acel giulgiu cu o plasă deasă la nivelul ochilor, cu atât mai rău pentru ele. Dacă sunt atât de tâmpite, încât să accepte să nu meargă la școală, să nu meargă la doctor, să nu se lase fotografiate etc., la fel. Dacă sunt atât de neghioabe încât să se căsătoarească cu un imbecil care vrea patru soții, plus un harem plin de concubine, idem. Dacă bărbații lor sunt atât de idioți, încât să nu bea bere și vin, același lucru, nu voi fi eu cea care să le-o interzic. Asta mai lipsea!

Eu am fost educată în conceptul de libertate, iar mama spunea: „Lumea e frumoasă pentru că e diversă!”. Dar dacă pretind să-mi impună mie aceste lucruri, la mine acasă…

O pretind. Osama bin Laden afirmă că întreaga planetă Terra trebuie să devină musulmană, că trebuie să ne convertim în masă la Islam, că el ne va converti cu binele și cu răul, că în asemenea scop ne masacrează și continuă să ne masacreze. Și acest lucru nu poate să ne placă nici mie și nici vouă, ipocriți apărători ai Islamului. Mie, personal, îmi vine cheful să schimb rolurile și să-l omor eu pe el… Necazul e că problema nu se rezolvă, nu se sfârșește cu moartea lui Osama bin Laden. Pentru că acum sunt zeci de miii de Osama bin Laden, clonați precum oile din laboratoarele noastre științifice.

Și nu mai sunt pitoreștii mauri care acum o mie trei sute de ani invadau Spania și Portugalia, apoi Franța, Sicilia și Italia de Sud. Nu mai sunt bine cunoscuții războinici, care, călărind cai pur-sânge sau cămile, omorând cu iataganele sau cu lăncile, năvăleau în inima Europei, asediind Viena. Sunt indivizi camuflați în profesioniști, în intelectuali, în burghezi, civili deci, în aparență inofensivi, cei care constituie țesutul modern al războinicului sfânt. Sunt oaspeții pe care îi învățăm cum se folosește un computer sofisticat, cum te poți infiltra într-o rețea telefonică sau un complex electronic, cum se gestionează o campanie financiară sau un site Internet. Și, de asemenea, cum se exploatează lumea informației, a mass-media, care, cu minciuni, manipulează creierul persoanelor de bună-credință.

De fapt, cei mai inteligenți și mai antrenați nu stau în peșterile Afganistanului sau în moscheile Pakistanului, ale Iranului sau Irakului, ale Arabiei Saudite, ale Yemenului și așa mai departe. Nu stau în piețele din Jakarta și Nairobi. Stau la noi acasă, în Occident.

Poartă cravată, spun că respectă creștinismul și acceptă democrația, au excelente raporturi cu partidele noastre politice. Cu sindicatele noastre, primăriile noastre, posturile noastre de televiziune, ziarele noastre. Au excelente relații și cu lumea noastră ecleziastică: cu parohii noștri, cu episcopii noștri, cu cardinalii noștri. Cu alte cuvinte, își fac cuibul în punctele vitale ale culturii noastre și ale existenței noastre cotidiene.

Trăiesc în inima unei societăți care îi găzduiește fără să discute deosebirile dintre noi, îi acceptă fără să controleze intențiile lor rele și fără să penalizeze acțiunile lor rele. O societate care îi protejează cu deschiderea ei mentală, permisivitatea ei, principiile sale liberale, legile sale civilizate. Legi care au abolit tortura și pedeapsa cu moartea. Care nu permit arestarea dacă nu există indicii. Care nu permit începerea unui proces dacă nu suntem apărați de un avocat. Care nu permit condamnarea dacă vina nu a fost demonstrată. Legi, în sfârșit, care permit subterfugii de orice tip. De exemplu, de a anula o condamnare și de a repune în libertate un delincvent. Nu anumitor subterfugii se datoreză oare faptul că atâția fii ai lui Allah intră în țara noastră, se stabilesc aici și tot aici se comportă ca niște stăpâni?

În timpul unui sinod pe care Vaticanul l-a ținut la Smirna în 1999 pentru a discuta relațiile dintre creștini și musulmani, un eminent musulman s-a adresat participanților catolici astfel: „Prin democrația voastră, vă vom invada. Prin religia voastră, vă vom domina.” (Informația e furnizată de Eminența Sa Giuseppe Bernardini, arhiepiscopul diocezei locale.)

Oh, da, dragul meu. Cruciada în sens invers, cruciada noilor mauri durează de mult timp. Este de acum încolo ireversibilă și pentru a înainta nu are nevoie de armate care să dărâme zidurile Constantinopolului cu lovituri de tun. Cu loviturile de tun în mila noastră, în slăbiciunea noastră, în orbirea noastră, în masochismul nostru, zidurile orașelor noastre au căzut deja: Europa este pe cale să devină o gigantică Andaluzie. De aceea noii mauri cu cravată găsesc mereu tot mai mulți complici, fac tot mai mulți prozeliți. De aceea se schimbă, pretind tot mai mult, obțin tot mai mult, fac tot mai mult pe stăpânii. Și dacă nu suntem atenți, dacă rămânem inerți, vor găsi tot mai mulți complici. Se vor schimba, vor pretinde tot mai mult, vor obține tot mai mult, vor face tot mai mult pe stăpânii. Până când ne vor subjuga complet.

Ergo, să tratezi cu ei este imposibil. Să le ceri rațiune este de neconceput. Să îi tratezi cu indulgență, toleranță sau speranță înseamnă sinucidere. Și cine crede contrariul își face iluzii.

Posted in Uncategorized | Leave a Comment »

Oriana Fallaci: Treziți-vă, oameni buni! Treziți-vă!

Posted by antikafirphobia on May 16, 2012

Oriana FallaciMânia și orgoliul, Ed. Corint, București, 2011, p. 97-104.

Nu vorbesc acum, e clar, pentru vulturii care azi se bucură să vadă imaginile ruinelor și se hlizesc: foarte-bine-așa-le-trebuie-americanilor. Vorbesc pentru persoanele care, nefiind lipsite de inteligență sau rele, oscilează încă între prudență și îndoială. Le vorbesc celor care greșesc fără rea-credință. Și lor le spun: treziți-vă, oameni buni! Treziți-vă!

Paralizați cum sunteți de frica de a merge contra curentului sau de a părea rasiști (cuvânt înainte de toate impropriu, pentru că discuția nu este despre o rasă, ci despre o religie), nu înțelegeți sau nu vreți să înțelegeți că aici este în plină desfășurare o cruciadă în sens invers. Obișnuiți cum sunteți la jocul dublu, orbiți cum sunteți de miopia și stupizenia lui politically correct, nu înțelegeți și nu vreți să înțelegeți că aici este este în fapt un război religios. Dorit și declarat de o grupare a acelei religii poate (poate?), oricum un război religios. Un război pe care ei îl numesc jihad, război sfânt. Un război care poate (poate?) nu țintește cucerirea teritoriului nostru, dar sigur țintește cucerirea sufletelor noastre, nimicirea modului nostru de a trăi și de a muri, a felului nostru de a ne ruga sau de a nu ne ruga, a modului nostru de a mânca și a bea, de a ne distra și informa…

Nu înțelegeți sau nu vreți să înțelegeți că, dacă nu ne opunem, nu ne apărăm, nu luptăm, jihadul va învinge? Și va distruge lumea pe care bine sau rău am reușit să o construim, să o schimbăm, să o îmbunătățim, să o facem oarecum mai inteligentă, adică mai puțin bigotă, chiar nebigotă. Va distruge cultura noastră, arta noastră, știința noastră, morala noastră, valorile noastre, plăcerile noastre…

Isuse Hristoase!

Nu vă dați seama că Osama bin Laden și ai lui se consideră autorizați să vă ucidă pe voi și pe copiii voștri pentru că beți vin sau bere, pentru că nu purtați barba lungă, chador sau burka, pentru că mergeți la teatru și la cinema, pentru că ascultați muzică și cântați canțonete, pentru că dansați în discoteci sau acasă la voi, pentru că priviți la televizor, pentru că purtați fuste mini și pantaloni scurți, pentru că la mare sau la ștrand stați goi sau aproape goi, pentru că faceți sex când aveți chef și unde aveți chef și cu cine aveți chef?

Nu vă pasă nici de asta, proștilor?

Eu sunt atee, slavă Domnului. Iremediabil atee. Și nu am nici o intenție să fiu pedepsită pentru acest lucru de barbari care, în loc să lucreze și să contribuie la progresul omenirii, stau cu fundul în sus, adică se roagă de cinci ori pe zi.

De douăzeci de ani o spun, de douăzeci de ani. Cu o anumită blândețe și nu cu această furie, cu această pasiune, despre toate acestea, acum douăzeci de ani, am scris un articol de fond. Era un articol al unei persoane obișnuite să trăiască alături de toate rasele și de toate credințele, al unei cetățene obișnuite să lupte împotriva tuturor formelor de fascism și intoleranțelor, al unei laice fără tabuuri. Dar în același timp era articolul unei persoane indignate împotriva celor care nu simțeau duhoarea unui război sfânt gata să vină și care le iertau fiilor lui Allah prea multe lucruri.

Am făcut o demonstrație care pe atunci suna aproximativ așa:

„Ce sens are să-i respectăm pe cei care nu ne respectă? Ce sens are să apărăm cultura lor sau presupusa lor cultură, când ei o disprețuiesc pe a noastră? Eu vreau să o apăr pe a noastră și vă informez că Dante Alighieri, și Shakespeare, și Moliere, și Goethe, și Walt Whitman îmi plac mai mult decât Omar Khayyam”.

Dumnezeule! M-au mâncat de vie. M-au pus la stâlpul infamiei, m-au crucificat. „Rasistă, rasistă!” – greierii de lux, așa-numiții progresiști (pe vremea aceea se numeau comuniști), au fost cei care m-au crucificat. De altfel, insulta rasistă-rasistă am suportat-o și atunci când sovieticii au invadat Afghanistanul.

Îți amintești de bărboșii cu tunică și turban care la fiecare lovitură de tun înălțau laude Domnului, adică zbierau Allah-Akbar, Dumnezeu-e-mare, Allah-Akbar? Eu îmi amintesc. Și mă treceau fiori când auzeam unindu-se numele lui Dumnezeu cu loviturile de tun. Mi se părea că sunt în Evul Mediu și îmi spuneam:

„Sovieticii sunt ce sunt. Totuși, trebuie să admitem că, făcând acel război, ne protejează și pe noi. Și le mulțumesc.”

Dumnezeule! „Rasistă-rasistă”!

În orbirea lor, nici nu voiau să audă despre monstruozitățile pe are fiii lui Allah le comiteau asupra militarilor sovietici făcuți prizonieri. Militarilor sovietici le tăiau picioarele și brațele, îți amintești? Un mic viciu pe care îl deprinseseră în Liban cu prizonerii creștini și evrei. Nici măcar nu este cazul să ne mirăm, având în vedere că în secolul al XIX-lea făceau același lucru cu diplomații și ambasadorii. Mai ales englezi. Mai mult, le tăiau capul și cu acesta jucau bukachi. Un fel de polo. Picioarele și brațele, în schimb, erau expuse ca trofee în piețe sau în bazar.

Mult le păsa greierilor de lux de un sărman soldat ucrainean care zăcea în spital cu brațele și picioarele tăiate! În cinismul lor, îi aplaudau chiar și pe americani, care, cretinizați de frica Uniunii Sovietice, aprovizionau cu arme eroicul-popor-afgan. Îi antrenau pe bărboși și, împreună cu bărboșii (Dumnezeu să-i ierte, eu nu), pe un foarte bărbos cu numele de Osama Bin Laden.

„Afară cu rușii din Afghanistan! Rușii trebuie să plece din Afghanistaaan!”

Rușii au plecat. Mulțumiți?

Și, din Afghanistan, bărboșii foarte bărbosului Osama bin Laden au sosit la New York cu spânii sirieni, egipteni, irakieni, libanezi, palestinieni, saudiți, tunisieni, algerieni, în sfârșit cu cei nouăsprezece care alcătuiau banda de kaimikaze identificați de FBI. Mulțumiți?

Unii nu sunt nici mulțumiți, nici nemulțumiți. Puțin le pasă, și gata. Oricum America este departe, spun ei. Între Europa și America este un ocean, spun ei.

Ei bine, nu, dragii mei. Greșiți, este un firicel de apă. Pentru că America este Occidentul, dragii mei, cealaltă față a Occidentului. Și când este în joc destinul Occidentului, supraviețuirea Occidentului, New York-ul suntem noi. Noi italienii, noi francezii, noi englezii, noi ungurii, noi slovacii, noi polonezii, noi scandinavii, noi belgienii, noi spaniolii, noi grecii, noi portughezii etc. Și noi rușii, care mulțumită musulmanilor din Cecenia avem la Moscova partea noastră de masacre.

Dacă se prăbușește America, se prăbușește Europa. Se prăbușește Occidentul, ne prăbușim noi. Și nu numai în sens financiar, adică în sensul care, mi se pare, îi preocupă mai mult pe italieni și pe europeni (odată, eram tânără și naivă, i-am spus lui Arthur Miller: „Americanii măsoară totul cu bani, nu se preocupă decât de bani.” Și Arthur Miller mi-a răspuns, iritat: „Voi nu?”).

În toate sensurile ne prăbușim, dragii mei. Și, în locul clopotelor, ne trezim cu muezinii, în locul fustelor mini, ne trezim cu chadorul și cu burca, în locul coniacului, cu lapte de cămilă. Nici asta nu înțelegeți, nici măcar asta nu vreți să înțelegeți, proștilor?!?

Blair a înțeles. Imediat după tragedie, a venit aici și a vorbit din nou, în fața lui Bush, despre solidaritatea englezilor. Nu o solidaritate exprimată prin vorbe goale și văicăreli: una bazată pe vânarea teroriștilor și pe alianța militară. Chirac, nu. Așa cum știi, după catastrofă a venit aici. O vizită prevăzută de ceva timp, nu una ad-hoc. A văzut ruinele celor două turnuri, a aflat că numărul morților este incalculabil, chiar de neexprimat, dar nu s-a pierdut cu firea. În timpul interivului la CNN, de mai bine de patru ori a fost întrebat în ce mod și în ce măsură înțelege să se alinieze împotriva acestui jihad. Și mai bine de patru ori a evitat răspunsul, a alunecat ca un țipar. Aveam chef să-i strig: „Monsieur la President! Vă amintiți debarcarea în Normandia? Știți câți americani au murit în Normandia ca să-i alunge pe naziști din Franța?”

Necazul e că, exceptându-l pe Blair, nic printre ceilalți europeni nu văd prea mulțiv Richard Inimă de Leu. Și cu atât mai puțin îi văd în Italia, unde până azi, adică la două săptămâni de catastrofă, guvernul nu a identificat încă și deci nu a arestat un complice sau un suspect complice al lui Osama Bin Laden.

Pentru numele lui Dumnezeu, domnule Cavaliere, pentru numele lui Dumnezeu! În toate țările Europei au fost identificați și arestați niște complici sau suspecți! În Franța, în Germania, în Marea Britanie, în Spania… Dar în Italia, unde moscheile sunt pline până la refuz de derbedei care îl proslăvesc pe Osama Bin Laden, de teroriști sau aspiranți la terorism, cărora tare mult le-ar plăcea să arunce în aer cupola Bazilicii San Pietro, niciunul.

Sunt atât de incapabili polițiștii și carabinierii dumneavoastră? Sunt atât de incompetente serviciile dumneavoastră secrete? Sunt atât de dormiți funcționarii dumneavoastră? Oare fiii lui Allah, pe care îi găzduim, sunt toți niște „sfinți”, nu au oare nici o legătură cu ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă? Nu cumva pentru a face anchete corecte, pentru a-i depista și a-i aresta pe cei pe care nici până acum nu i-ați depistat și arestat, vă temeți de obișnuitul șantaj: rasist-rasist? Eu, vedeți, nu!

Isuse Hristoase! Eu nu refuz nimănui dreptul de a-i fi frică. De mii de ori am scris, de exemplu, că omul care nu se teme de război este un cretin, iar omul care pretinde că nu-i este frică în război, pe câmpul de luptă, este, de asemenea, un cretin și un mincinos.

Dar în Viață și în Istorie există cazuri în care nu este permis să-ți fie frică. Situații în care este imoral și necivilizat să-ți fie teamă. Și cei care din cauza slăbiciunii, a lipsei de curaj sau a obiceiului de a alerga după doi iepuri se sustrag acestei tragedii mi se par, dincolo de orice, niște lași, niște proști și niște masochiști.

Posted in Uncategorized | Leave a Comment »

”Copilul tău deja ne aparține” – islamizarea educației publice britanice

Posted by antikafirphobia on October 28, 2011

Bogdan Calehari:

Colonialiștii, sau cuceritorii musulmani, își impun, așa cum este și normal, cultura și credința. În timp ce copiii europenilor, ai celor cuceriți, învață despre Islam, în țările musulmane copiii sunt învățați să urască tot ceea ce este străin și că ”tot ce nu este musulman, nu contează”. În timp ce copiii celor deja cuceriți sunt “programați” să fie toleranți, în Arabia Saudită, Pakistan sau Somalia, în madrass-uri, se învață despre “maimuțele de evrei și porcii de creștini”, iar copiii sunt ”programați” pentru jihad. Cineva spunea că ”Wahabiții trăiesc privind în urmă ca în retrovizor spre vremea profetului Mohamed”, după cum vedem nici ceilalți musulmani nu se lasă mai prejos. E un lucru greșit, sunt anacronici, spun alții, dar dacă urmărim cu atenție cum ”vălul islamic” inundă teritorii din ce în ce mai întinse, cum își impune cu brutalitatea și tăria Evului Mediu, Legea, ne dăm seama că nu gresesc cu nimic.

Carmen bin Laden, cea care cunoaște atât de bine Islamul, spunea: ”Nu trebuie să le dăm voie să se folosească de toleranța noastră pentru a ne impune intoleranța lor”. Nu facem lucrul acesta, ba mai mult, le dăm pe mâna și pe copiii noștri.

Fotografiile [...] m-au ingrozit, pentru că mi-au adus aminte de vorbele lui Hitler: ”Când un adversar spune ‘nu voi fi de partea voastră’ eu îi răspund cu calm, ‘Copilul tău deja ne aparține.'”

Pe situl Ministerului Educației britanic găsim informații despre curicula națională, printre altele, un grup de lecții numit “The Achievement of Muhammad (pbuh)”, “Realizările lui Mahomed (pacea fie cu el)” Este discutată metoda de evaluare a compunerilor scrise de copii despre viața lui Mahomed și sînt date cîteva exemple. În timpul lecțiilor realizările din viața lui Mahomed “(pacea fie cu el)” sînt discutate de copii.

Exemplu de temă de casă:

Discutați principalele evenimente din viața lui Mahomed (pacea fie cu el) care i-au făcut pe alții să creadă că a fost un profet al lui Allah (scopul: cunoștințe despre credință, învățături, surse). Ce credeți că a realizat Mahomed (pacea fie cu el) în viața sa? (scopul: cunoștințe despre înțelesuri, motive și adevăr).

Formula “pbuh” (pacea fie cu el) care apare de fiecare dată cînd numele lui Mahomed este pomenit, este o formulă obligatorie pentru musulmani, iar folosirea ei în curicula școlară britanică înseamnă că, foarte probabil, aceste lecții sînt gîndite și realizate de musulmani din cadrul Ministerul Educației britanic, spre beneficiul copiilor necredincioșilor. Scopul lecțiilor nu pare a fi informarea ci prozelitismul islamic, recrutarea eventualilor viitor credincioși întru islam.

Fragmente din compunerile copiilor:

Cred că Mahomed a realizat foarte multe înaintea morții pentru că nu pornești o religie pur și simplu, deci trebuie să fi fost ajutat de Dumnezeu.

…Personal cred că Mahomed a fost un mare om, a avut puterea și curajul să facă ce a făcut și trebuie să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru asta.

John

Mahomed a realizat un lucru extrem de important în viața lui. Este foarte complicat să creezi o religie și este și mai greu să creezi a doua religie din lume ca mărime.

Alex

Mahommed și-a părăsit țara și s-a mutat la Medina. În perioada petrecută acolo a văzut cîtă ură exista și a decis să facă ceva. A adus laolaltă musulmanii din Mecca și Medina… A predicat celor care credeau în mai mulți zei, a căror viață era plină de păcat, și a unit religiile și diferențele… Cred că rădpîndirea credinței tale și schimbarea totală a unei țări din rău în bine, este o realizare foarte mare în viața oricărui om.

Laura

Cîteva din realizătile micuților
Parte a lecțiilor despre islam o contituie și vizitele la moscheile sau centrele islamice învecinate, locuri în care copii sînt puși să îngenuncheze și să se roage la Allah; sînt pedepsiți dacă refuză:

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1031784/Schoolboys-punished-detention-refusing-kneel-pray-Allah.html

http://gatesofvienna.blogspot.com/2008/03/hazelgrove-school-submits.html

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1277744/Parents-outrage-children-told-dress-Muslim-mosque-trip–branded-truant.html

Educația islamică în școlile din Marea Britanie, obligatorie
http://www.dailymail.co.uk/news/article-1036328/All-state-pupils-taught-Islamic-traditions-compulsory-citizenship-lessons.html

Vizită școlară la o moschee din Franța:

http://www.ouest-france.fr/ofdernmin_-A-la-mosquee-de-La-Roche-des-collegiens-s-impregnent-de-l-islam_40771-2003327-pere-pdl_filDMA.Htm

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , | Leave a Comment »

Pentru o Europă “Progresistă și open-minded”

Posted by antikafirphobia on September 19, 2011

Crucea elvețiană ar trebui eliminată. Aceasta este cererea asociației imigranților de a doua generație din Elveția, Secondos Plus. “Steagul elvețian nu mai corespunde Elveției multiculturale din ziua de azi”, spune Petrusic, membrul executiv al Secondos Plus.

Crucea are rădăcini creștine. Originea creștină a Elveției este respectată, “dar trebuie să facem și separarea dintre religie și stat”, a cerut membrul executiv al Secondos Plus. “Mai mult de atît, în Elveția de azi există o diversitate culturală și religioasă foarte mare.”

E nevoie de noi simboluri cu care s-ar putea identifica chiar și ne-creștinii. Un nou steag național ar putea fi fostul steag al Republicii Helvetice. Acesta a fost introdus în 1799 și avea culorile verde, roșu și galben.

“Steagul helvetic este un simbol pentru o Elveție progresistă și open-minded, a mai spus Petrusic.

Aaraguer Zeitung

“Progresistă și open-minded” este deja Marea Britanie, unde de Crăciun, Crucea Roșie a eliminat toate însemnele creștine din sediile sale pentru a nu jigni minoritatea musulmană, unde doi predicatori catolici au fost arestaţi pentru că citau pasaje din Biblie în centrul Manchesterului; unde, în Oxford, consiliul oraşului a decis în 2008 interzicerea cuvîntului “Crăciun” şi înlocuirea lui cu “Winter Light Festival”, pentru a “include toate denominaţiile religioase”.
“Progresistă și open-minded” este și Oxford University Press care a scos din dicţionarul pentru copii, Oxford Junior Dictionary, cuvinte referitoare la creştinism şi istoria Marii Britanii, cum ar fi: “episcop”, “capelă”, “mînăstire”, “sfînt”, “monarh” şi “imperiu”.

“Progresistă și open-minded” este deja Olanda, unde unui creştin coptic, fugit din Egipt din cauza persecuţiilor suferite din partea musulmanilor, nu i se permite să poarte o cruce în timpul serviciului, asta în timp ce angajatelor musulmane nu li se pune nici o problemă cînd poartă basmaua islamică.

“Progresistă și open-minded” este deja Belgia. În Antwerp au fost interzise referinţele la Iisus, Maria şi Iosif în şcolile publice pe toată perioada anului, chiar şi în timpul Crăciunului, pentru a nu jigni comunitatea musulmană din oraş. Autorităţile au motivat, zicînd: “Crăciunul ar trebui să fie un eveniment neutru, concentrat nu pe o anumită religie, ci pe bucuria unei mese cu prietenii şi familia”.

“Progresistă și open-minded” este deja Comisia Europeană, care anul trecut a tipărit 3 milioane de agende pentru a le trimite copiilor britanici de sărbători. Agendele sînt însoţite de 51 de pagini de propaganda UE, tipărită pe hîrtie lucioasă, şi include un calendar în care sînt marcate sărbătorile musulmane, hinduse, sikh, evreieşti şi chinezeşti, este marcată Ziua Europei şi principalele aniversări ale UE. Crăciunul şi toate celelate sărbători creştine au fost ignorate cu desăvîrşire. Ziua de 25 decembrie rămîne goală în calendar.

“Progresistă și open-minded” este deja Bosnia, se pare, din moment ce, în Sarajevo, Crăciunul a fost interzis în toate gradiniţele din 2008. 43% din populaţia Bosniei este musulmană.

Posted in Uncategorized | Leave a Comment »

Multiculturalism britanic şi “primitivism românesc”

Posted by antikafirphobia on August 7, 2011

6 august 2011, Tottenham, Londra.

cel a cărui moarte a provocat revolta:

hotnews.ro:

​Politia britanica incearca sa preia controlul in cartierul multietnic Tottenham, de la periferia de nord a Londrei, teatrul unor proteste violente izbucnite sambata. Opt politisti au fost raniti in urma confruntarilor, iar protestele au fost marcate de jafuri si de incendierea unui autobuz si a doua masini de politie, potrivit AFP. Protestele au izbucnit dupa ce un barbat a fost ucis, joi, de politisti inarmati.

Barbatul ucis joi de politisti avea 29 de ani si era tatal a patru copii.

Incidentele reprezinta cele mai grave proteste inregistrate la Londra in ultimii ani, desi capitala Marii Britanii a fost, in ultimele luni, scena unor manifestatii organizate de studenti si sindicalisti.

Noaptea trecuta, fortele de ordine care au intervenit la Tottenham au fost atacate cu cocktail-uri Molotov de catre protestatari. Mai multe magazine au fost jefuite dupa ce geamurile au fost sparte, iar apoi au fost incendiate.

Duminica dimineata, politia britanica a anuntat ca situatia revine incet-incet la normal pe strazile principale din Tottenham, dar exista inca, in unele zone, grupuri de protestatari care opun rezistenta.

Fortele de ordine nu au facut arestari, spunand ca prioritara este restabilirea ordinii.

Opt politisti raniti in urma confruntarilor au fost spitalizati.

David Lammy, deputat care reprezinta Tottenham in Parlamentul de la Londra, a lansat duminica dimineata un apel la calm.

Violenţele de ieri din Londra sînt o consecinţă directă a politicilor multiculturale implementate în ultimele decenii în occident, politici care nu ar fi putut exista fără demonizarea ca “extremişti/radicali/rasişti” a celor care le critică. Arhitectul vienez, autor Dilema Veche, Horia Marinescu ne vorbeşte despre “comoditatea în gîndire a românilor” (a celor de la ILD, în cazul de faţă) care văd o legătură între ideologia multiculturală şi aceste revolte. Impresia lui este că “privirea unor romani (cati oare?) asupra acestor probleme e extrem de primitiva, involuata, si dispusa sa preia prejudecatile extremei drepte fara a chestiona lucrurile.” A vorbi despre aceste violenţe este pentru Horia Marinescu o formă de “acceptare a violenţei”.

gandirea “romaneasca” si acceptarea violentei
adăugat de Horia Marinescu la data de 31 Iulie 2011 12:07:07

Impresia mea e ca privirea unora dintre romani (cati oare?) asupra acestor probleme e extrem de primitiva, involuata, si dispusa sa preia prejudecatile extremei drepte fara a chestiona lucrurile. Iata de ex. un articol dintr-un blog romanesc, despre “esuarea multiculturalismului” in Europa:

http://inliniedreapta.net/londonistan-calling-multiculturalismul-si-consecintele-lui/

cat de periculoase sunt aceste viziuni care frizeaza fascismul, aflam si dintr-un comentariu pe marginea articolului, in facebook:”eu nu sunt incadrat politic ,desi simpatizez dreapta, dar in toată Europa in cadrul xenofobiei existente islamofobia câștiga foooarte mult teren si nu pe degeaba. Occidentul asimileaza mulți străini dar cei de religie musulmana nu asimileaza Occidentul asa ca mi-e teama ca următoarele atentate nu vor mai fi împotriva propriilor conationali ( vezi Oslo ) ci împotriva musulmanilor si a celor care ii sprijină . Nu e chiar ciudat faptul ca norvegianul cu pricina a exprimat , printr-un gest tragic ideile multor ( mai mulți decât s-ar putea crede ) europeni.”
(textul apartine unui anume Cezar O. S., care traieste in… Italia. Nu e primul roman emigrat care se plange de existenta “arabilor” sau a “coloratilor” in tarile europene. Complet caraghios, intra si el intr-un sistem de gandire prin care se dezvinovateste de propria natura de “strain” prin faptul ca latra mai tare decat ceilalti extremisti impotriva strainilor!)

iata cum stilul legionar infloreste treptat din nou, pe alte coordonate, dar esenta e aceeasi: o gandire simplista si primitiva, inzorzonata cu o aparenta rationalitate, care ascunde tocmai o profunda lipsa de ratiune a acestor pozitii.

Cat de comod este românul: inclusiv cand e vorba de gandire! :)

De fapt, genul de “privire primitivă” ca a autorului Dilemei Vechi a dus la anarhia din Londra. Dacă este un semn de “primitivism extremist” să încerci să înţelegi ce se întîmplă, nu ar trebui să ne mire că aceleaşi politici au fost demarate şi în România… Londonistan Calling – multiculturalism cu peripeții (România face aceleași greșeli):

2011 Plan National Achttp://www.scribd.com/embeds/59718037/content?start_page=1&view_mode=list&access_key=key-1i35cpgdmcehvfrhesdy(function() { var scribd = document.createElement(“script”); scribd.type = “text/javascript”; scribd.async = true; scribd.src = “http://www.scribd.com/javascripts/embed_code/inject.js”; var s = document.getElementsByTagName(“script”)[0]; s.parentNode.insertBefore(scribd, s); })();

alte mostre de “primitivism românesc”:

  • Marea Britanie, azi link
  • Ministru britanic: ” În 30 de ani, cu voia lui Allah, UK va avea un Prim Ministru musulman.” link
  • UK numeşte terorismul islamic activitate anti-islamică link
  • UK se sinucide pentru salvarea planetei link
  • UK nu încarcerează musulmani care chiamă la lovitură de stat pentru a nu-i radicaliza link
  • UK trimite talibani în afganistan pentru a lupa împotriva soldaţilor britanici link
  • UK interzice accesul unui parlamentar oldandez pe teritoriul ei după ce un lord musulman a ameninţat cu asediul Casei Lorzilor de către 10.000 de musulmani link
  • UK: poliţia fuge de islamişti pentru a evita violenţele link
  • UK: există şcoli care au renunţat la predarea Holocaustului pentru a nu ofensa micii admiratori ai lui Hitler link
  • UK îşi rescrie istoria: creştinismul şi istoria britanică eliminate din dicţionar link
  • UK: Jurnalişti deconspiră imami extremişti. Jurnaliştii sînt cercetaţi penal link
  • UK: Capul bisericii creştine susţine legea islamică link
  • UK eliberează zeci de terorişti periculoşi din închisoare… pentru a evita violenţele, evident link
  • UK: Partidul Laburist infiltrat de extremişti musulmani link
  • Telegraph, UK: “Cultura noastră bazată pe drepturile omului a devenit acum o tiranie” link
  • Newspeak în ţara lui Orwell. Miniştrilor britanici li s-a interzis folosirea unor cuvinte ca extremist şi islamist link
  • Regatul Unit al Marii Supravegheri link
  • Posted in Uncategorized | Leave a Comment »

    Robert Spencer confruntă idioţii utili în Stuttgart

    Posted by antikafirphobia on July 5, 2011

    Robert Spencer de la jihadwatch a fost invitat de o organizaţie pentru drepturile omului, Pax Europa, să vorbească în Stuttgart despre natura islamului şi persecuţia creştinilor din lumea islamică. Bineînţeles, la eveniment a fost prezentă alianţa dintre islamişti şi progresişti, 1000 de persoane care fluturau steaguri comuniste şi palestiniene, imagini cu Che Guevara, pancarte şi steaguri ale partidelor de stînga germane. Toţi erau prezenţi acolo pentru a împiedica ca evenimentul să aibă loc. Cîteva imagini, aici.

    Au fost prezenţi 500 de poliţişti care au format un cordon între contramanifestanţi şi scena vorbitorilor. Stîngiştii şi islamiştii au aruncat spre scenă cu ouă, sticle, excremente şi alte obiecte. Nimeni nu a fost lovit. Evenimentul trebuia să conţină şi concerte de muzică creştină din Orientul Mijlociu şi diiscursuri ale activiştilor copţi (creştini din Egipt), dar la ordinul poliţiei programul a fost mult redus.

    Aici puteţi citi raportul lui Robert Spencer de la evenimet Confrontation in Germany.

    Robert Spencer:

    Vin aici din SUA pentru a sprijinii libertatea, alături de toţi oamenii liberi, împotriva forţelor opresiunii şi întunericului pe care voi le reprezentaţi.

    Am venit aici pentru a sta alături de oamenii care luptă pentru libertăţile care fac posibil ca voi să faceţi ceea ce faceţi azi.

    Nu violenţă şi ură, să exprim opoziţie, dar voi nu puteţi suportaţi nici un fel de discuţie raţională, nu suportaţi ca cineva să vi se opună, voi trebuie să aruncaţi sticle şi să ne asaltaţi, pentru că sînteţi laşi, pentru că ştiţi că nu credeţi în nimic înafara expansiunii întunericului şi urii, pentru asta sînteţi acolo.

    Luptaţi pentru cea mai intolerantă şi plină de ură ideologie de pe planeta.

    Peste tot în lume unde există musulmani şi nemusulmani, există conflicte pentru că musulmanii atacă pe cei care nu sînt musulmani pentru că aceştia duc război neîncetat împotriva necredincioşilor, şi îi subjugă.

    Voi sînteţi deja subjugaţi! Sînteţi deja idioţi lor utili.

    Sînteţi uneltele lor. Sînteţi aici pentru a-i ajuta.

    Şi credeţi că lupta voastră e pentru libertate. Luptaţi pentru propria voastră scalvie! Iar aceasta va veni, va veni la voi.
    ——————————

    You are fighting for an ideology that denies the freedom of speech,

    and one day you will wish you had the freedom of speech

    that you are trying to fight against today.

    You are fighting for an ideology that denies the freedom of conscience

    and will kill you if you disagree, which is exactly what you want to do already.

    You are fighting on behalf of an ideology which denies the equality of rights for women,

    and all the women among you will one day be enslaved, if you get what you want.

    You are fighting for the destruction of all the freedoms that you enjoy.

    You are fighting for the (inaudible) defeat of your own selves, of your own lives.

    You are slaves seeking slavery. You are the oppressed loving your oppression.

    And thinking that you are standing for freedom,

    you are the most foolish, you are the most evil, foolish, people on Earth.

    We are standing for the human rights of all people.

    Of the oppressed Christians in Indonesia, in Pakistan, in Egypt, in Sudan you just heard about,

    We are standing for the oppressed people who are fighting the Islamic Jihad.

    Everywhere around the world, in Israel, everywhere around the world.

    And so, in closing, I have to say: Shame on you!

    video via Kitman TV

    Posted in Uncategorized | Leave a Comment »

    Corabia nebuni(i)lor

    Posted by antikafirphobia on July 5, 2011

    În timp ce scriu aceste rînduri, televiziunea israeliană a anunţat că Audacity of Hope a părăsit (se pare fără permisiune) portul Pireu cu destinaţia Gaza, dar după numai cîteva minute autorităţile portuare greceşti au trimis patrule ale gărzii de coastă care au somat nava să se oprească şi au ameninţat că vor prelua comanda. Scurt timp după aceea, autorităţile greceşti au anunţat că nu vor permite flotilei să plece spre Gaza din porturi greceşti.

    După succesul răsunător al flotilei de anul trecut, soldat cu nouă participanţi morţi, soldaţi israelieni răniţi, un documentar BBC care exonerează comandoul israelian şi dezvăluie intenţiile criminale ale pasagerilor de pe Mavi Marmara, uluitoarea dezvăluire că aşa-zisul ajutor umanitar consta din haine vechi, medicamente expirate şi echipament medical defect, un raport ONU care înfierează complicitatea guvernului turc cu organizaţia teroristă IHH mai mult decît intervenţia militară israeliană (raportul urmează să fie prezentat guvernelor turc şi israelian înainte de a fi dat publicităţii, dar deja se ştie cam ce conţine), luptătorii pentru pacea mondială constată că iar îi mănîncă la ţeava de eşapament de dragul bietei Gaza şi s-au hotărît să groupir pentru repetir.

    Inutil să amintesc că în Gaza nu bîntuie nici un fel de criză umanitară:

    …după cum am arătat şi noi în repetate rînduri.

    De aceea, se poate afirma cu destulă siguranţă că noii aspiranţi flotidieni (spun aspiranţi pentru că deocamdată flotila fluctuat în port) caută atenţie şi publicitate.

    Cine sunt protagoniştii? Suflete nobile, fără doar şi poate, membri în diverse parlamente alături de simpli cetăţeni, francezi, italeni, suedezi, olandezi, irlandezi şi alţi radicali europeni, canadieni, americani, printre care Ann Wright (sau Wronght?), colonel american în retragere şi opozantă a prezenţei americane în Iraq. Legitim şi corect, dar de ce nu organizează sau participă la o flotilă împotriva zidului construit de armata americană în Baghdad ? Ca parcă aşa zic americanii, că facerea de bine (cu toate implicaţiile şi derivatele) începe acasă.

    Printre organizatori, Caoimhe Butterly care în aprilie 2002 a servit drept scut uman la sediul comandamentului lui Arafat, Greta Berlin, care sprijină Hamasul şi a dat declaraţii de presă mincinoase despre “violenţa” soldaţilor israelieni cu ocazia flotilei din mai 2010, Mary Hughes Thompson, co-fondatoare a mişcării Free Gaza, al cărei epitaf pentru Vittorio Arrigoni, activist italian răpit şi ucis de terorişti în Gaza suna cam aşa: Dumnezeu să te binecuvînteze, Vittorio. Steaua ta va străluci mult după ce Israelul sionist nu va mai fi”.

    Tot printre participanţi cîţiva faliţi de-ai noştri, israelieni, nelipsiţi, gălăgioşi şi mincinoşi, membri IHH în travesti pentru că guvernul turc le-a retras sprijinul, şi ce să vezi? Mai mulţi membri proeminenţi ai grupării Hamas: Muhammad Sawalha, care activeză din Marea Britanie, Amin Abu-Rashed, conducătorul Hamasului în Olanda, Hamud Tarek – nici mai mult nici mai puţin decît ginerele lui Khaled Mashal, precum şi reprezentanţi ai Frăţiei Musulmane din Egipt. De asemenea un contingent nu neglijabil de ziarişti exhibiţionişti de toate naţiile.

    Ce vor participanţii? Să transporte ceva provizii şi ajutoare pentru Gaza, niţel ciment, şi mai ales scrisori de suport şi încurajare, de care de fapt nu ar mai fi nevoie, pentru că ele au fost deja trimise prin e-mail şi comitetele de întîmpinare festivă au şi pregătit pancarte uriaşe cu fragmente din aceste scrisori pentru a-i primi călduros pe bravii navigatori.

    Modus operandi? Militanţii pentru pace au decis ca de data asta să nu se mai concentreze pe o singură navă, ci să se împartă în grupuri mici plasate pe toate navele, pentru a crea o sumedenie de Mavi Marmare. E vorba de vreo 10-15 nave (imposibil de numărat, pentru că nu toate s-au declarat de la început, unele au renunţat, şi în orice caz era vorba să li se alăture şi un mare număr de yachturi, ce mai, expediţia argonauţilor. Participanţii sunt instruiţi cum să opună rezistenţă sodaţilor israelieni (tehnici descrise în detaliu de membri ISM care se infiltrează în Israel şi Cisiordania). Militanţii se pregătesc, probabil, pentru noi confruntări sîngeroase cu militarii israelieni, deşi majoritatea babetelor pensionare ne asigură că nu vor recurge la violenţă. Da’ parcă poţi să le crezi …

    De data asta, însă, Israelul pare să se fi pregătit mai bine şi mai din timp. Organizaţia juridică israeliană Shurat HaDin (Litera Legii) a studiat problema şi a trimis scrisori de avertizare către vreo 30 de societăţi de asigurare specializate în transporturi maritime, începînd cu Lloyd’s, prin care anunţau că le vor intenta procese dacă asigură navele care sunt suspectate de complicitate cu terorişti. Tot Shurat HaDin a avertizat companiile Inmarsat UK şi US (comunicaţii şi poziţionare prin satelit pentru transporturi maritime) că riscă să fie date în judecată pentru aceleaşi motive.

    Oficiul guvernamental de presă israelian a anunţat că ziariştilor care participă la flotilă li se va interzice intrarea în Israel timp de zece ani, dar ulterior, în urma unor proteste, Netanyahu a anulat acest plan. Aş fi omis acest mic viraj în potcoavă dacă nu ar fi produs ceea ce cred eu că defineşte cel mai bine scopul flotilei: în protestul lor, jurnaliştii au susţinut că e dreptul lor să li se permită relatarea acestei poveşti jurnalistice (“legitimate news story” în original) adică nu ştiri, ci povestiri, legitime pe deasupra, ce mai, Chiriţa pleacă în voiagiu şi tot ea ne relatează ce se petrece. Şi probabil dacă nu se petrece mare lucru, are ea grijă să creeze vreun eveniment sau două, să aibă ce relata. Adică nu s-ar petrece mare lucru în lume în prezent, în Siria nu au loc masacre zilnice, în Libia probabil că e linişte şi pace, iar 7000 de refugiaţi sudanezi nu au fost evacuaţi cu forţa din incinta unui post ONU în 20 iunie şi de atunci nu se mai ştie nimic de ei. Nu numai că nu se ştie, dar nici măcar nu s-a găsit nici un jurnalist narcisistic sau nu care să relateze această ştire. Cum se transportă 7000 de persoane? Unde? şi cum li se pierde urma? Nu contează, ce contează este flotila, participarea jurnaliştilor la ea, şi relatările ziariştilor despre ei înşişi. De cîteva zile deja, organizatorii navei Audacity of Hope au deschis o pagină pe Facebook cu instrucţiuni en cas d’attaque, cum şi unde să de adune suporterii, adică în Times Square nici mai mult nici mai puţin, şi apoi să se îndrepte spre consulatul israelian. Participanţii la flotilă vor să se vadă la televizor, vor să-şi vadă poza în ziar, vor să fie în mijlocul ştirilor şi povestirilor, în centrul atenţiei. De ce? Pentru că sunt solidari cu Gaza, deşi solidaritatea lor este de fapt solidaritate cu Hamasul, al cărui scop declarat este desfiinţarea Israelului.

    Numai că ce să vezi, patru jurnalişti olandezi au hotărît să abandoneze flotila, din cauza “paranoiei, atmosferei dictatoriale, de neîncredere reciprocă şi opoziţie din partea organizatorilor”, pentru că au fost “cenzuraţi de organizatori, care au refuzat să raspundă la întrebări legate de sursele de finanţare a flotilei, deşi se ştie că banii au fost strînşi în moschei olandeze”, pentru că “la bord se află membri şi reprezentanţi ai unor organizaţii cu care nu vreau să am de a face”, ş.a.m.d. (prin intermediul blogului elderofziyon). De asemenea, ziaristul danez Allan Sørensen a publicat în ziarul Kristeligt Dagblad un articol intitulat “Pacifişti alături de oi negre”, în care descrie cele două grupe de participanţi la flotilă. Alături de pacifişti care reprezintă majoritatea şi care nu par dornici să recurgă la acţiuni violente, se află oile negre, bărbaţi cu înfăţişare orientală-meridională, care au legături cu Hamasul şi au participat în trecut la demonstraţii violente. Într-un interviu acordat lui Sørensen, un activist danez susţine că adevăratul scop al flotilei nu este transportul de ajutor umanitar în Gaza, ci concentrarea opiniei publice mondiale asupra politicii Israelului în Gaza (traducere dintr-un articol publicat de cotidianul israelian Ma’ariv).

    Între timp, pe 25 iunie nava franţuzeasca El-Karameh (Demnitatea) a ieşit dintr-un port corsican pentru a se întîlni cu surata ei, Louise Michel aflată în Grecia, împreună cu celelate nave, printre care Audacity of Hope, Juliano (navă grecească-suedeză-norvegiană avariată), Saoirse (Libertatea) (nava irlandeză, avariată în timp ce ancora în ape turceşti) şi încă alte cîteva nave (aşteptăm cu interes), care nu au putut ieşi din porturile greceşti din cauza grevei şi din cauza că guvernul grec nu vrea să dea impresia că ar colabora cu teroriştii. Cît despre turci şi ciprioţi, de data asta nici nu au vrut să audă că flotila ar vrea să se folosească de porturile lor.

    Din cauza avariilor (de care sunt acuzaţi bineînţeles israelienii) şi a amînărilor, din cei 1500 de participanţi cu care se lăudau iniţial organizatorii au rămas mai puţin de 300, pentru că mulţi voluntari nu-şi pot permite şedera prelungită în Atena.

    Între timp din Gaza ni se transmite că nu e nevoie de ajutor umanitar, pentru că nu introducerea de mărfuri este problema, ci scoaterea de mărfuri, nu importul, ci exportul. Un sfat, aşadar, pentru viitoarele flotile: trimiteţi nave goale care să poată prelua produse de export din Gaza.

    Presa israeliană a publicat articole potrivit cărora activiştii s-au aprovizionat cu substanţe chimice, sulf sau acid sulfuric, cu scopul de a ataca membrii comandoului israelian în caz că aceştia vor încerca să preia comanda navelor. Lupta pentru pace se ascute.

    UPDATE: Audacity of Hope a fost remorcată şi trasă într-un port militar. Pasagerii navei s-au trezit faţă în faţă cu soldaţi greci înarmaţi cu mitraliere, care nu s-au lăsat înduplecaţi de pledoarii de genul – “puneţi jos armele, noi nu avem nimic cu guvernul grec”, etc. Ziariştii (în număr de 11 pentru 36 de pasageri) au fost debarcaţi, în timp ce pasagerii au rămas în port, înconjuraţi de gratii şi sîrmă ghimpată. (şi aici)

    UPDATE II: Flotidienii au declarat greva foamei.

    Posted in Uncategorized | Tagged: , , | Leave a Comment »

    Fantezii otomane

    Posted by antikafirphobia on July 3, 2011

    Claire Berlinsky locuieste de cinci ani in Istanbul si urmareste scena politica turca de la fata locului. Un interviu realizat de Michael J. Totten.

    MJT: Ce se intampla cu guvernul turc? Prim-ministrul e din ce in ce mai ciudat. Chiar s-a alaturat blocului de rezistenta condus de Iran si Siria, sau doar face le concurenta pentru influenta in Orientul Mijlociu, sub forma de sustinator alternativ al unor cauze similare?

    Claire Berlinski: Cadrele superioare din AKP (Partidul Justitiei si Dezvoltarii) se inchipuie cu oarece grandomanie drept urmasi ai oamenilor de stat otomani. Nu pierd nicio ocazie de a promova aceasta prisma de intelegere a actiunilor lor. “Uiti”, mi-au spus numerosi purtatori de cuvant ai AKP, “ca noi suntem in aceasta regiune de multi ani. Noi stim mai bine decat tine. Ai incredere in noi.”

    Insa Imperiul Otoman pe care il invoca exista doar in imaginatia lor. De fapt, ei nu cunosc prea multe despre adevaratul Imperiu Otoman. Nu detin cunostintele si intelegerea pe care le aveau otomanii in privinta acestei regiuni si nici nu demonstreaza diplomatia otomana sofisticata. Daca asa ar sta lucrurile, atunci ar trage cu totul alte concluzii.

    Purtatorii de cuvant ai AKP insista ca Turcia este categoric opusa bombei iraniene. Nu este o minciuna. Chiar daca ar fi sa ii privim asa cum sunt portretizati de adversarii lor cei mai infocati – drept fanatici religiosi al caror scop major este transformarea Turciei intr-o teocratie – tot ar fi inimaginabil ca sa fie atat de stupizi incat sa doreasca un Iran nuclear drept vecin de granita.

    S-ar putea sa fie fanatici, dar nu in felul in care isi inchipuie criticii lor. Ei sunt fanatici ai optimismului si increderii iluzorii. S-au autoconvins ca vor fi capabili sa devina prieteni cu Iranul, sa ii induplece sa nu se nuclearizeze si ca, pe parcurs, vor beneficia din plin de pe urma acestei relatii. Ei refuza sa considere ideea ca Iranul i-ar putea privi drept idioti utili. In acest sens, da, este corect sa apreciezi islamismul lor, sau cel putin devotamentul religios, drept relevant: prim-ministrul Erdogan si ministrul de externe Ahmet Davutoğlu sunt suficient de naivi incat sa creada ca toti musulmanii ar fi demni de incredere. (Descoperirea ca Gadhafi si Assad nu au fost bine intentionati si ca nu au avut nici cea mai mica inclinatie sa asculte de Turcia in momente dificile i-a socat complet. Se poate vedea pe fata lor: au niste expresii care il evoca pe Harold Camping in ziua de 21 mai, la ora 18:01. Camping a prezis ca lumea se va sfarsi pe 21 mai la ora 18, n. trad.)

    Asemeni politicii interne, si politica externa a AKP-ului se concentreaza asupra viitorului imediat. Partidul cauta sa se mentina la putere de la un ciclu electoral la altul, in timp ce se imbogateste pe cit de mult si repede posibil. Politicile lor sunt bazate pe autoiluzionare, lacomie, grandomanie, naivitate si emotie. Nu sunt bazate pe logica si sigur nu sunt bazate pe “o analiza rationala si realista a situatiei strategice”. Aceste politici nu sunt doar agasante pentru Occident – pe termen lung sunt sinucigase pentru Turcia, economic si strategic , indiferent daca Turcia va ramine seculara sau va deveni o teocratie. Atat AKP cat si observatorii straini au devenit atat de tributari mitului AKP incat nu reusesc sa observe acest lucru.

    Desigur ca o politica de creare si exploatare a unui sentiment anti-Israel si islamist este, pe termen scurt, de natura sa gadile placut electoratul. S-ar putea ca AKP sa mai castige cateva alegeri in baza acestui stimul. AKP ar putea chiar sa schimbe permanent peisajul politic intern al Turciei, prin inocularea publicului cu necesitatea unei orientari politice anti-occidentale si prin satisfacerea acestei cerinte.

    Dar in realitate si pe termen lung, Israel nu prezinta absolut nicio amenintare strategica la adresa Turciei. Nici Statele Unite. Si nici Europa. Iran, in schimb, prezinta o amenintare uriasa – iar toate indiciile istorice sugereaza ca otomanii ar fi inteles perfect acest lucru. Iran, nu Turcia, poate fi mai degraba vazut drept avansand atat o agenda islamista coerenta si realista, cat si un plan rational si de lunga durata de a deveni hegemonul economic si diplomatic al regiunii. De fapt conducerea Iranului, nu a Turciei, cunoaste bine regiunea.

    Ceea ce se pare ca lipseste din perspectiva AKP este urmatorul lucru: transformarea Iranului intr-un stat nuclear va rasturna intreaga balanta a puterii din regiune. Vulnerabilitatea Turciei la aceasta situatie se manifesta cel mai pregnant in cadrul NATO, iar nonsalanta AKP fata de acest aspect este uluitoare. O armata conventionala masiva si “adancime strategica” nu au nicio valoare in fata rachetelor balistice si armelor de distrugere in masa, ceea ce explica perfect de ce Iran pune atata pret pe ele.

    Atunci cand purtatori de cuvant turci afirma ca nu isi pot imagina situatiile in care Iran s-ar folosi de astfel de arme, ei sunt fie nesinceri, ori stupizi. Nu este nevoie sa lansezi o arma nucleara pentru a schimba peisajul strategic. Un Iran inarmat nuclear va incepe, fara ezitare, sa exporte radicalismul shi’a in intreaga regiune, iar Turcia face parte din regiune. Iran a mai incercat acest lucru: armata turca i-a deportat pe mulahi, dar pe acea vreme inca putea sa faca asa ceva. Oricine isi inchipuie ca iranienii se vor abtine sa influenteze politica interna turca daca va fi posibil sa evite repercursiunile, inseamna ca nu a urmarit cu atentie felul in care Iranul opereaza in regiune: numai superioritatea militara conventionala a Turciei a descurajat Iranul sa trateze Turcia in exact aceeasi maniera in care a tratat orice alta putere inferioara din vecinatate.

    Simpla anuntare a stirii ca Iranul a treut pragul nuclear va avea un efect imediat si devastator asupra staturii Turciei – aceea va fi ultima zi in care vom mai auzi despre o Turcie ascendenta, tigri anatolieni, dinamul islamo-economic, sau renasterea Imperiului Otoman.

    MJT: Cum poate guvernul turc sa fie atat de opac?

    Claire Berlinski: Indiferent cu cine discuti din AKP – oricine care nu se indeparteaza de la linia oficiala – vei auzi aceleasi cuvinte. “Sanctiunile nu au efect. Angajarea este singura cale viabila. Trebuie sa aveti incredere in noi. Noi cunoastem Iranul mult mai bine decat voi. Nu uitati, noi suntem implicati in aceasta regiune de secole. Lasati-ne pe noi sa ne ocupam de diplomatie, suntem experti.” Ei cred aceste lucruri. S-au autoconvins complet. I-au convins si pe numerosi observatori occidentali. Insa, asa cum spune un prieten al meu iranian de aici din Istanbul, “Ei nu inteleg deloc mentalitatea iraniana. Nici macar nu au citit vreo carte despre iranieni.” Aceasta persoana este un refugiat al regimului de la Teheran. El cunoaste foarte bine mentalitatea mulahilor.

    Imperiul Otoman a fost raspindit in toata regiunea, dar nu si in Persia. Si este important sa ne aducem aminte ca Turcia a cunoscut in 1922 o ruptura profunda de propria istorie, atunci cand Ataurk a curatat birocratia de elementele otomane, a occidentalizat sistemul de educatie si a inlocuit scrierea otomana cu una latina. Toti turcii nascuti ulterior au fost rupti de cultura otomana. Turcii din generatia noastra, in mare majoritate, nu mai pot citi in otomana. Nu exista niciun motiv deosebit care sa ne determine sa credem ca autorii din prezent ai politicii turce ar cunoaste in mod intim istoria otomana. “Cunoasterea regionala a Turciei este noua”, a declarat un jurnalist de aici. “Turcia a fost izolata pe perioada razboiului rece. AKP incearca sa recreeze un trecut pierdut, dar este un trecut asa cum si-l imagineaza acest partid – o naratiune fantastica. Ei nu vor sa afle de ce Imperiul Otoman s-a prabusit dupa 200 ani de agonie. ‘Aveti incredere, noi cunoastem Iranul?’ – asta e o completa aiureala”.

    Cei care traseaza politicile turce sunt probabil si mai indepartati de realitatile Iranului decat americanii – ei, cel putin, primesc ocazional rapoarte intocmite de analisti profesionisti care inteleg farsi si probabil ca le si citesc din cand in cand. SUA are mai multe contacte cu realitatea politicii externe iraniene decat Turcia – ma refer la americanii din Irak, nu din Turcia. Turcia, asa cum liderii ei nu contenesc sa mentioneze, a ales sa stea deoparte si acest lucru a devenit evident. A fost o vreme cand americanii nu puteau deosebi intre musulmanii sunni si shi’a, dar acum inteleg acest aspect. Unii membri de vaza ai AKP – Gül in special – au motive justificate sa afirme ca sunt familiari cu cultura araba si saudita. Dar arabii si sauditii nu sunt acelasi lucru cu iranienii. S-ar putea ca ei sa confunde serios lumile araba si persana – ironic, deoarece orice turc in viata va expedia rapid sugestia ca ar fi greu de deosebit intre turci si arabi.

    Nimeni din conducerea AKP nu poate pretinde vreo expertiza in cultura, istoria si strategia de negociere persane – si nimeni nu pare a avea o familiaritate intima cu rivalitatea turco-persana veche de mai bine de un mileniu. In schimb insa, otomanii au fost intim familiari cu cultura persana si nu in ultimul rand deoarece intelegeau limba. Aceasta a fost prima limba a birocratiei din Anatolia timpurie a selgiucizilor. Bineninteles ca otomanii nu erau scoliti in limba persanilor mai devreme de varsta de sase ani, pentru a preveni acapararea mintii de ideile shi’a – la acea varsta, asa se spera, identitatea sunni era suficient de conturata pentru a rezista coruptiei. Insa otomanii erau versati in farsi dupa varsta de sase ani.

    Nu este cazul, astazi. Faruk Loğoğlu, fostul ambasador in SUA, a formulat aceasta problema astfel: “Este posibil ca in prezent sa nu existe niciun demnitar de rang inalt din ministerul de externe care sa vorbeasca persana. Poate ca unii au luat unele cursuri. Stiu cu siguranta ca pe vremea cand am fost in ministerul de externe numarul celor care vorbeau araba era probabil de unul. Nu cred ca erau doi care vorbeau persana.” El credea ca ar mai fi existat unul sau doi in serviciile secrete turce. Nimeni din diplomatie nu doreste sa studieze persana: competenta in aceasta limba ar putea, totusi, sa rezulte in trimiterea in misiune in Iran.

    Pe de alta parte, iranienii cunosc regiunea exceptional de bine. Dupa cum a remarcat Volkan Turan – fost ambasador turc in Iran – “Iran are continuitate culturala. Acest lucru le confera un avantaj enorm – ei isi aduc aminte ce s-a petrecut in urma cu secole. Noi avem nevoie de traducator.”

    Iranienii au motive reale de a crede ca ei cunosc Turcia bine. Aproximativ 30% din populatie este azera, ceea ce inseamna ca un segment important din Iran este fluent in limba turca. Limba materna a liderului suprem, Ali Khamenei, este azera. Azerii ocupa in prezent centrul puterii, mai mult ca in trecut. Televiziunea turca transmite in toata regiunea, iar numeroase persoane din conducerea iraniana inteleg despre ce se vorbeste. Aceasta intelegere nu circula in ambele sensuri.

    Incompetenta din Turcia a fost intarita de incompetenta Casei Albe, in special de predispozitia lui Obama de a juca acest joc fantezist impreuna cu Turcia. “El nu poate juca in piesa religioasa. Ar trebui sa joace pe scena securitatii”, a declarat Loğoğlu. Politica sa fata de Turcia, a afirmat el, “este o imitatie proasta a celor mai slabe parti din orientalism.”

    MJT: Care ar trebui sa fie politica Washingtonului fata de Turcia acum?

    citiți mai departe aici.

    Posted in Uncategorized | Tagged: , , , | Leave a Comment »

     
    Follow

    Get every new post delivered to your Inbox.